carti, flori, ciocolata, zapada si lene

n-am dat nici bir cu fugitii, nici n-am revenit 😀 fac doar o scurta pauza de la lene, adica fix asa, pe ziua de azi am terminat cu serviciul, copilul e in Germania cu niste prieteni, se intorc cand se intorc, dupa 8 seara, sot nu am pana vineri, am dat drumul de dimineata la slow cooker si pe la 7 e gata mancarea, aspiratorul aspira singur pe aici, eu scriu ceva pe blog, dupa care fac o baie cu spuma si ma cuibaresc cu o carte pe canapea, intrucat chiar nu am nimic altceva de facut 😀

lipsit-am in real asa si m-a cuprins o tihna si o lene, dar o leneeee

in real am fost vreo trei saptamani in concediu, in Alpii francezi, frumos si scump, dar a meritat sa zgribulim in zapada la inceput de august :), cam asa

si asa

Advertisements

ce-am mai citit in ianuarie si februarie 2016

Seven Years, Peter Stamm – o carte atat de ciudata incat inca nu m-am hotarat inca daca mi-a placut sau nu 😀

stilul e monoton, linear, actiunea destul de oprimanta si deprimanta asa, insa are niste profunzimi si am sesizat niste premeditari in felul scriiturii, daca ar fi asa, ar insemna ca e un scriitor genial, dar nu-mi dau seama 😀

cred ca o sa revin la el ca sa ma conving

ce-am mai citit in noiembrie si decembrie 2015

A Time to Betray, Reza Kahlili – Una dintre putinele carti careia i-am dat cinci stelute pe Goodreads. Este din categoria non-fictiune, povestea unui agent CIA in garzile revolutionare din Iran, dar e atat de bine scrisa incat poate fi citita foarte bine ca un roman. Personal, am aflat detalii pe care nu le stiam despre regimul Khomeini si am citit cu sufletul la gura cartea asta, o recomand, asa, de auto-documentare, chiar daca nu sunteti pasionati de spionaj 😉

Giethoorn, Venetia Olandei, venit, vazut, revenit

cum ne planuiam noi sa mergem in Rotterdam (inca n-am fost) si ne beam cafeaua in pat, fiecare la divaisul si in lumea lui, eu mi-am baut licoarea pe blogul acestei doamne (are poze mult mai frumoase decat mine), asa ca in loc sa mergem in Rotterdam ne-am pornit spre Giethoorn, Venetia Olandei

unde am mai baut o cafea, fara divaisuri, cam asa:

ce-am mai citit in ultimele 3 luni

s-au cam strans cateva, de cand n-am mai scris…

Si muntii au ecou, Khaled Hosseini – sunt total acaparata de stilul narativ, teoretic ca intriga m-a pierdut pe la 25% din cartea asta, insa Hosseini are un talent al detaliilor si al atmosferei, efectiv iti este imposibil sa renunti la lectura odata ce ai inceput. e diferita ca incarcare de A Thousand Splendid Suns si de The Kite Runner. I-am dat 5 stelute, mi-a placut mult-mult si v-o recomand.

plimbarile lui septembrie 2015

toamna asta e colorata si nu mai mult verde, ca cea de anul trecut, asa ca ne bucuram de vremea perfecta si ne hranim furnicile de pe talpi

si zen 🙂

vacanta mea de vis in Mauritius

noi suntem niste oameni cu furnici pe talpi

nu stam locului chiar daca stam, daca a trecut un weekend in care n-am fost undeva, oriunde, parca n-avem aer, ne sufocam

ei, si din cand in cand ne mai permitem si cate o vacanta mai sclifosita si atunci vrem sa ajungem in tot felul de locuri nemaintalnite si nemaivazute. am un wishlist foaarte lung, cateodata am senzatia ca in timpul meu n-o sa apuc sa vad tot ce imi doresc

printre ele, nu stiu cum mi-a venit mie ideea, dar am devenit obsedata de Mauritius

realitate si povesti

zilele astea am dat din greseala peste blogul meu si am constatat ca n-am mai scris de o luna…

de cand cu munca, cu viata in virtual si in real, n-am mai avut prea mult timp sa-mi adun gandurile

iaca acum mi le adun, asa amestecate, cum sunt

in mare, viata mea e cam asa: 😀

ce-am mai citit in iunie si iulie 2015

The Bastard of Istanbul, Elif Shafak – ei, pot sa zic ca e pe gustul meu ce scrie doamna asta. am mai citit The Forty Rules of Love si mi-a placut. e o lectura rafinata, cu multe planuri si personaje complexe, cu atmosfera si ceva-ceva problematica, dar nu luata prea in serios. nu e o lectura grea, dar nici de plaja, eu am petrecut mai multe seri cu cartea asta si a fost delicios

Portugalia, Algarve

ne-am intors de cateva zile din vacanta in Portugalia si abia am reusit sa ma adun si sa selectez cateva poze

nu credeam ca pamantul si stancile pot avea atatea nuante de rosu, galben and everything in between

am stat o zi in Lisabona, unde din motive de copii mici (unul de 2 ani si un pic si unul de aproape 5) am bifat foarte putine lucruri- Fonte Luminosa (o fantana arteziana luminata seara) si Cristo Rei

Cristo Rei m-a facut sa vreau la Rio, desigur