Arhive categorie: Emigrare

la fisc si ce sarbatorim noi azi

o experienta de acum cateva zile cu fiscul

olandez – ca despre cel romanesc am povestit acum niste ani cum n-am facut nimic juma de zi sau banalitati kafkiene despre cum sa ceri un certificat

scari Continuă citirea →

prima saptamana

prima saptamana fara internet. si fara multe, dar sa privim partea plina a povestii. ok, jur, ma opresc din pus poze cu telefonul, dar in acest haos abia stiu unde mi-e capul, ce sa mai zic de aparat and stuff

azi, eu, da, stiu, sunt de-o seriozitate maxima, nu pot fi mai atat decat sunt 😛

frozen

Continuă citirea →

autobuzul

din seria si olandezii mai dau rateuri

autobuzul

Continuă citirea →

integrare si moda

de un an in Olanda

weekendul trecut, desi m-am laudat ca ma plimb, a plouat, a fost mohorat si am stat in oras, cu o sesiune mai lunga de shopping sambata, ca trebuia sa luam si un cadou pt o zi de nastere, si ne mai trebuiau si noua diverse

cand am venit aici in proportie de 80% lucrurile din magazine mi se pareau de f buna calitate (chiar sunt), la preturi decente, dar uraaate, uraaaate cu spume

well, hmmm… sambata am avut un fel de revelatie, ceva, aproape tot ce am vazut mi-a placut 😀

acum ce sa zic, ori mi-a murit orice simt de fashion (daca l-oi fi avut vreodata), ori m-am standardizat dupa modelul olandez

cateva exemple de lucruri despre care as fi putut jura acum ceva vreme ca n-o sa existe in veci un dulapul meu: Continuă citirea →

in departari

cred ca mai bine zis indepartare

simt ca ma indepartez din ce in ce mai mult de locul, de tara din care am plecat

in curand cred ca voi inceta sa mai citesc stiri

ma simt din ce in ce mai acasa aici (am inceput sa ma visez aici si sa visez in curceala de limbi in care vorbesc), simt ca mi-am gasit locul, mi-am recreat zona de confort

si ma plimb, ma pliiiiimb

ca sa iesim din siropul introductiv, in ultimele weekenduri am fost asa:

la mare, in Vlissingen. superb

Vlissingen_1

Continuă citirea →

un articolaș

acest textuleț merită diacritice în ciuda lenei mele

pe când eram în România, mă agasa uneori să aud oamenii întrebându-mi copilul dacă nu vrea apiță, supică, mâncărică, după ce am fost orice numai graviduță cu burtică nu (eram cât ușa)

well, și apoi am venit în Olanda. pardon, Olăndica Continuă citirea →

plecarea lui

3 ani si 9 luni, ultima zi de gradinita

catre Miss:

-Daca plec in Olanda, nu ma mai pui la colt!

noi cu ale noastre, el cu ale lui 😀

viata e frumoasa, plecarea e maine