ce carti si reviste am mai citit

desi prefer kindle-ul pt lecturi cu fir narativ, mai citesc si pe hartie [de altfel, cred ca viitorul publicatiilor de orice fel pe hartie va sta in experienta – grafica, calitatea hartiei]

ultima descoperire in materie de reviste este Flow – desi are si varianta digitala, prefer hartia in acest caz. Imi place foarte mult grafica (delicioasa, vedeti cateva coperti in poza), hartie buna si o senzatie foarte placuta cand o tii in mana. E perfecta de citit pe canapea in loc de scrollat feedurile cand ai cateva minute libere, are recomandari de carti, recenzii, interviuri, ceva psihologie, well-being. Mi-am facut abonament si abia astept noul numar. Eu o citesc in olandeza, cu ocazia asta imi imbogatesc si vocabularul si o decorez suplimentar, deoarece citesc cu markerul si dupa aia scriu deasupra cuvintele noi πŸ™‚

In rest, dupa cum vedeti, ceva carti de hranit wanderlust-ul si familia πŸ˜€ [snelle gerechten sunt retete rapide :D]carti si reviste

in format electronic am citit asa de cand am scris ultima oara pe blog despre

Open, Andre Agassi – inchegata bine, autentica, m-a captivat cariera lui Agassi si felul foarte direct in care isi povesteste viata, e scrisa foarte bine, numai ca… oh, well… eu evit sa ma documentez prea mult despre o carte inainte sa o citesc, am senzatia ca imi dau singura spoilere, ei, si uneori, ca in acest caz, am constatat la sfarsit ca i-a scris practic Moehringer cartea πŸ™‚ si am ramas asa, usor frustrata :)) de altfel, am citit The Tender Bar si mi-a placut si am avut de cateva ori senzatia de deja-vu citind Open, eh, asa se explica

Samarkand, Amin Maalouf – descoperirea anului 2017 pentru mine a fost Maalouf, cu Scarile Levantului. Scrie intr-un fel foarte lin, fara clisee, te cufunzi foarte repede si foarte usor in conventie. Samarkand mi-a placut chiar mai mult decat Scarile Levantului, e o parte din istoria Iranului despre care nu stiam mai nimic, nici despre viata lui Omar Khayyam nu stiam mai nimic. Singurul lucru care m-a dezamagit si nu am inteles ce cauta in toata carte asta este finalul πŸ˜€

Toby’s Room, Pat Barker – daca descoperirea anului trecut a fost Maalouf (ah, abia astept sa citesc Gradinile Luminii, dar mai las sa treaca un timp), cred ca descoperirea inceputului de an 2018 este Pat Barker. Evident, cum eu nu citesc despre carti inainte sa le citesc, am aflat dupa ce am terminat cartea ca este a doua dintr-o trilogie. Eh, pe prima n-o mai citesc, dar urmatoarea e si castigatoare de Booker Prize parca, asa ca e la rand. Imi place enorm cum scrie, are un stil fara brizbrizuri, direct. In mod normal nu m-as fi apropiat de carti cu razboi (de aia nu citesc inainte despre, n-as fi pus mana pe carte daca as fi stiut ca e despre razboi), insa nu intra in detaliile frontului si atrocitati, nareaza cumva de pe margine, pe langa. De citit

Missing, Karin Alvtegen – este crime fiction, e bunicica, personal citesc de regula thrillere, crime fiction, Nordic Noir sa imi golesc mintea, mi-a placut dar nu e vreo capodopera, desi e premiata cu nu’s ce [da, is si snoaba, de regula imi aleg carti premiate sau autori premiati, pt ca timpul meu in lumea asta e limitat si nu-mi permit sa-l pierd aiurea] se si incheie dupa reteta cu cliseu, dar de citit in vacanta de iarna e buna

Never Let Me Go, Kazuo Ishiguro – pfff, asa ceva de la Cronica Pasarii Arc a lui Murakami n-am mai patit. Nu mi-a placut, nu rezonez cu scriitura asta, efectiv m-a secat de energie, ca sa nu mai zic de subiectul in sine al cartii… brrr. ce sa zic, Nobel, dar mie nu-mi place. si nu e ca si cum ii pun pe Ishiguro si Murakami in aceeasi oala, ca au si backgrounduri diferite, doar efectul lecturii asupra mea a fost similar. Inca mai am cosmaruri 😦

Stiri despre o rapire, Gabriel Garcia Marquez – nu stiam ca Marquez scrie non-fiction, a fost o surpriza foarte placuta, culmea, fix in perioada in care se uita sotul la Narcos pe Netflix, am vazut si eu pe sarite cateva episoade, dar era prea mult pt mine. Well, cartea ofera cred eu un insight mai real si mai detaliat, are cateva fragmente in care zic eu ca reuseste sa-l descrie destul de bine pe Escobar in ultima parte a vietii. Pe scurt, cartea e despre rapirile unor jurnalisti si rude ale unor oficiali de rang inalt in anii ’90 de catre cartelul lui Escobar. Unii dintre cei rapiti au fost ucisi, dar cativa au tinut jurnale si Marquez reconstituie din aceste jurnale si povestile supravietuitorilor (plus informatii istorice si de context) ce s-a intamplat. Poate fi citita si ca un roman, mi-a placut mult, o recomand

Te port in gand, Ahdaf Soueif – e o colectie de povestiri, pe mine nu ma atrage proza scurta, dar am citit la recomandarea cuiva, dupa ce am discutat despre gusturile noastre literare, si mi-a placut. Mi-a placut autenticul descrierii dilemelor existentiale si trairilor personajelor feminine, interesant a fost ca am reusit cumva sa empatizez si sa inteleg tensiunile, ma voi intoarce clar la autoare

I Remember You, Yrsa Sirgurdardottir – tot din categoria carti de vacanta, imi place mult mai ales iarna sa citesc Nordic Noir, se potriveste cu intunericul de pe-aici si ma relaxeaza. Imi place cum scrie, cum dozeaza, nu mi-a placut finalul, dar am problema asta in general

When Breath Becomes Air, Paul Kalanithi – am terminat-o aseara si de atunci am ramas pe ganduri. e chiar genul de carte care te lasa pe ganduri, desi m-as fi asteptat la raspunsuri… pt ca tocmai am citit-o, imi sunt foarte proaspete si amestecate impresiile, incat nu prea stiu cum sa le ordonez, asa ca doar le insir cum vin. una e ca life sucks, asa oleaca-agnostica-dar-clar-neatee cum sunt, mi-e greu sa inteleg de ce unui astfel de om i s-a cuvenit un astfel de drum scurt. apoi, o admiratie profunda pentru astfel de oameni, care isi fac meseria cu atata daruire si cu suflet, nu doar stiintific. in plus, o invidie (in sensul bun) profunda pentru oamenii care isi gasesc menirea, pe care ii bucura si ii implineste atat de mult ceea ce fac incat si cand mai au cateva luni de trait, aleg sa mai munceasca putin… cartea e scrisa de un neurochirurg diagnosticat la 35 de ani cu cancer in faza terminala, publicata postum. nu e despre ‘lupta’, e despre sensul vietii, despre ultima parte a vietii lui

over and out – tocmai am realizat ca nu am citit nici un autor roman in ultimele 3 luni, dar recuperez πŸ™‚

 

Advertisements

Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

5 thoughts on “ce carti si reviste am mai citit

  1. Paula January 23, 2018 at 9:03 pm Reply

    Uite aici ce s-a intimplat cu sotia lui Paula Kalanithi https://cupofjo.com/2018/01/lucy-kalanithi-john-duberstein/

    Like

  2. Mama AluniΕ£Δƒ February 12, 2018 at 8:11 am Reply

    Abia acum am observat rebrandarea, stimata dama πŸ™‚ Sa fie intr-un ceas bun! Poate acum scrii mai des…

    Like

    • Diana February 12, 2018 at 9:09 am Reply

      Multumesc. Eh, la un moment dat se termina baby brain, ca altfel nu-mi explic cum am putut sa ma intitulez mama ocupata πŸ˜‚ o sa scriu mai des cel putin in prima jumatate a anului, ca am rezervat o gramada de city break uri si am ce povesti. Abia astept sa pun poze cu Urquhart Castle, amr o luna jumatate ☺

      Liked by 1 person

  3. ce-am mai citit asta vara | o dama ocupata September 10, 2018 at 5:17 pm Reply

    […] Randy Pausch – am luat-o cumva in continuarea unei carti care m-a rascolit, am povestit aici cat m-a impresionat cartea lui Kalanithi si am vrut sa mai citesc una, sa compar perspective si sa […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: