ce-am mai citit in ultimele 3 luni

s-au cam strans cateva, de cand n-am mai scris…

hosseiniSi muntii au ecou, Khaled Hosseini – sunt total acaparata de stilul narativ, teoretic ca intriga m-a pierdut pe la 25% din cartea asta, insa Hosseini are un talent al detaliilor si al atmosferei, efectiv iti este imposibil sa renunti la lectura odata ce ai inceput. e diferita ca incarcare de A Thousand Splendid Suns si de The Kite Runner. I-am dat 5 stelute, mi-a placut mult-mult si v-o recomand.

bettysmithA Tree Grows in Brooklyn, Betty Smith – nu mai stiu cum am ajuns sa am aceasta carte in Kindle, cred ca am prins-o la niste reduceri pe amazon- era o vreme, inainte sa-mi fie furat laptopul, in care aveam salvat in bookmarks un site unde puneau alerte pe genuri cu carti aproape gratis sau gratis. cartea asta a meritat. urmareste viata grea a unei fete/familii, e o lectura bittersweet, dar ce m-a atras pe mine e cronica vremurilor, intr-un fel foarte autentic scris. e de citit

m ibrahimDomnul Ibrahim si florile din Coran, Eric Emmanuel Schmitt – mie initial EE Schmitt mi s-a parut profund, dar la modul de short story pentru oameni-ocupati-care-vor-totusi-sa-se-laude-ca-citesc-ceva. Am mai citit Milarepa si Oscar si Tanti Roz. La a treia carte de acelasi autor, raman la ideea ca e profund si ca e short. Mi se pare fascinant cum reuseste intr-un fir narativ scurt sa profunzime (nu a fost o blasfemie lingvistica, ci o licenta😛 ) Sa-l cititi. La mine e in fisierul de favourite authors, ala in care intra orice carte scrisa de🙂

the orange girlFata cu portocale, Jostein Gaarder – mie asta mi s-a parut o carte trista. si pentru adolescenti (cred ca o am din perioada nedefinita temporal in care am incarcat tot felul de carti de adolescenti in reader). frumoasa, profunda, cu mesaj, cu adresabilitate larga cum ar veni, dar pentru mama din mine sfasietor de trista… si frumoasa… nu stiu daca s-o cititi sau nu, sincera sa fiu. mai bine mai cititi pe alte site-uri despre ce e, ca eu nu povestesc actiunea (ati vrea sa povestesc?)

blindnessBlindness, Jose Saramago – eu am vazut si filmul, si cartea si filmul sunt f f misto. fix asa, misto. cartea le are pe ale ei, are niste detalii si niste emotii pe care nu le gasesti in film, filmul are partea comerciala si de instinct de supravietuire. e de sambata seara – de vazut- sau de vacanta- de citit

 

china dollsChina Dolls, Lisa See – despre cartea asta sigur ati mai citit, eu sunt in contra-trend apparently, ‘s-a citit’ acum cativa ani cred. e o povestioara despre niste dame care danseaza, mie mi s-a parut greu sa intru in conventia fantastica, dar are niste realitati foarte autentice si niste profunzimi care merita timpul. pacat de happy-end😀

 

tara cu un singur grasTara cu un sigur gras, Adelin Petrisor – imi place Adelin Petrisor jurnalistul. a facut niste reportaje care sunt repere de jurnalism in ro. ei, nu e si scriitor. mi-e greu sa incadrez cartea la vreun gen, nu e de calatorie, e un reportaj narat🙂 m-a tinut destul de curioasa referitor la aportul de informatii, insa atat. am constatat ca am fost atat de infometati ca popor, incat leit-motivul acestei carti este observarea infometarii altora…

320pisicinegre320 de pisici negre, Rodica Ojog-Brasoveanu – daca nu ati descoperit-o inca pe doamna asta, descoperiti-o. daca ati uitat-o, reveniti la ea. este geniala si absolut delicioasa. madam Agatha nici nu-i sufla in ceafa. eu am inceput in liceu cu Buna seara, Melania si Cianura pentru un suras si m-am oprit foarte greu😀 Singura mea parere de rau e ca nu mai am foarte multe carti necitite scrise de ea…

paparazziPaparazzi sau Cronica unui rasarit de soare, Matei Visniec – despre Visniec eu nu-mi permit sa comentez nimic, sincera sa fiu… aceeasi senzatie am avut-o si dupa ce am citit Mansarda la Paris cu vedere spre moarte . E un autor care merita citit si care delecteaza prin personaje, atmosfera, motive, umor fin

 

patron saint of liarsPatron Saint of Liars, Ann Patchett – am mai citit State of Wonder si Bel Canto de aceeasi autoare, mi-au placut toate. e un pic de consum, insa Patron Saint of Liars are si ceva mai mult. ma rog, eu n-am inteles prea bine personajul principal, dar e o carte cu care merita sa-ti petreci timpul, nu are (multe) clisee si in secolul fast-forward in care traim e cumva o oaza de oprire (d)in timp

 

Surse foto: Goodreads

8 responses

  1. ai adunat in articolul si calupul asta, carti si autori pe care ii iubesc. Hosseini e my number one, urmat foarte indeaproape de EE Schmitt. As citi si lista lor de cumparaturi, daca o scriu in dulcele lor stil. Apoi, Eseu despre orbine (Blindness) e iarasi pe lista cartilor mele favorite si bine ca mi-ai adus aminte, ar trebui sa ma reintorc la Saramago, ca imi e dor de el. Iar despre Ojog-Brasoveanu atata am auzit, ca trebuie s-o incerc. Iar despre Fata cu portocale, faptul ca ai mentionat ca e trista pentru statutul de mama, ma face sa ma gandesc de doua ori daca vreau s-o citesc. Am descoperit ca sufar de zece ori mai mult decat pana acum la chestii cu copii sau parinti indurerati…

    Apreciază

    1. E o poveste de dragoste frumoasa, insa din perspectiva unui adolescent care o citeste intr-un jurnal pe care i l-a lasat tatal lui care se stingea de o boala incurabila. Ea in sine nu e trista, insa la mine a atins un buton sensibil, asta e spaima mea cea mai mare, sa nu cumva sa dispara unul din noi inainte de vreme

      Apreciază

      1. Oh, I see. Poate totusi o s-o citesc.
        Sa nu vorbim de spaime mari, ca am prea multe😦 Si-s si paranoica😦

        Apreciază

  2. Rodica Ojog Brasoveanu e geniala! pe langa cartile cu Minerva, cristescu si Colonelul Danet parca, are si cartile cu logofatul Radu Andronic. am citit tot ce mi-a picat in mana de mai multe ori. de fiecare data rad de ma prapadesc. chiar dc unele pasaje le stiu pe dinafara sau stiu exact replica care uremaza nu pot sa nu ma amuz.
    Acuma de exemplu ma gandesc la Stafeta (o bomba pt Revelion- depinde de editie) si rad aiurea la birou. Recomand orice carte, oricand.

    Apreciază

    1. Vai, in epoca asta in care citesc acum, am citit o carte in catre moare Cristescu. Soc si groaza!

      Apreciază

  3. Eric Emmanuel Schmitt nu m-a dat pe spate pana nu l-am citit in…limba lui originala. Are o poezie a lui, ce nu e usor de tradus. In plus recomand si Les enfants de Noe.
    E un autor usor, captivant, dar lasa loc de meditatii si reflectie – e fix scriitorul care poate face omul sa treaca de la indecis la iubitor de carte.
    Si cica autorul e vecin cu mine🙂.

    Apreciază

    1. Zi-mi ca scrie in franceza, nu in neerlandeza 😃

      Apreciază

      1. da, e nascut in fr, si acum are cetatenie dubla si mutat la Bruxelles.
        Un fel de Fuego al Frantei ce s-a mutat la Chisinau :))))))))))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: