spaimele mele

1. ‘imi trebuie’

oh, acest ‘imi trebuie’ atat de articulat si foarte logic daca stai sa analizezi fiecare situatie in parte

exemplu: dimineata de weekend, ne facem planuri ce mai avem de rezolvat si cumparat si stabilim ca la sfarsitul treburilor fiecare isi cumpara ceva ce-i place

Baietzel: Mie imi mai trebuie niste soldati!

Eu: Esti sigur ca iti trebuie? Ai deja vreo 10 in cutie.

-Da, am. Dar imi mai trebuie 3 ca se poata lupta intre ei si sa fie mai multi.

Ok, ajungem si la magazinul cu pricina, domnul de acolo il intampina mustacind:

-Eeei, ce faci mai, iar ai ramas fara jucarii?

Baietzel, foarte serios: NU! Am destule. Daaar, imi mai trebuie niste soldati!

😀

in aceeasi logica, periodic ii mai TREBUIE o strumfita bruneta, un tarzan, un metru de masini, un costum de batman, o Alba-ca-Zapada, etc. (evident, nu-i trebuie toate odata, ca dam faliment, dar ce sa-i faci, daca ii trebuie omului…)

2. ‘ am o idee’

asta e un enunt datator de fiori cand vine din partea unui baietel de 3.3 ani

zau ca da

asta pt ca ‘am o idee’ e de regula urmat de spaima nr. 3

‘hai sa ne jucam de-a’

tu esti Alba-ca-Zapada, Rapunzel, Plusica, Izzie, Frumoasa Adormita, Scufita Rosie- varianta light- sau Mama Goethel, Mama vitrega, Vrajitoarea cea rea, Lupul

si eu suuunt TARZAN! siiiii….

‘hai sa ne luptam’

cu sabii si bate de spuma, of course, dar tot imi scapa cate una cam dureroasa

protestez: Nu mai vreau sa fiu Mama Goethel, ca eu nu sunt rea!

– Eii, da, ma linisteste el condescent, nu esti rea. Doar ne prefacem!

dupa ce sunt suficient de caftita cat sa ma supar, trecem la urmatoarea etapa:

‘hai sa ne impuscam’

urasc armele. la propriu si in cunostinta de cauza. asta nu inseamna ca lipsesc armele de jucarie acasa

nooo, not at all

-Am inteles, razboiul nu e bun, armele nu sunt bune ca ranesc oameni, DOAR NE PREFACEM, mami!

and there I go…

uneori, spre variante doar aparent inofensive, gen

‘hai sa pictam’

pe pereti, masa, mobila, pe noi, pe haine, si, intr-un final, si pe hartie, eventual intr-un singur punct si cu multa apa pana se face o gaura…

sau

‘hai sa facem plastilina’

a se citi hai s-o rupem bucatele si s-o lipim de covor, de mobila, de usi…

drept pentru care, nu m-as fi gandit vreodata, dar

‘hai sa jucam fotbal’ nu mai e nici o spaima🙂

si, datorita mingilor de burete, nici pentru vecini

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: