puterea diatezei pasive

mai 22, 2015 9 comentarii

acum aproape doua saptamani am povestit cum ma lupt eu cu incapatanarea si nestransul jucariilor

de mare ajutor mi-au fost ideile din comentarii, si mai ales cartea How to Talk So Kids Will Listen & Listen So Kids Will Talk (un mare multumesc, Andreea G!)

o voi cumpara si pe hartie

diferenta s-a vazut din prima zi, eu eram ataaat de entuziasmata si ii tot povesteam sotului puterea nou descoperita a diatezei pasive (ma rog, mai mult un pasiv reflexiv asa), in care subiectul e obiectul/actiunea si nu omul

paranteza: in carte zice ca nu trebuie sa-i spui copilului ‘Nu sta in picioare pe scaun’, pt ca provoaca un comportament defensiv, ci ‘Scaunul nu este pt stat in picioare’, „Aici s-au imprastiat niste firimituri, avem o problema”, in speranta ca raspunsul va veni cu o solutie si nu un raspuns de aparare la acuzatia ‘Uite cate firimituri ai facut/Iar ai facut firimituri’, etc

la noi asta functioneaza cel mai si cel mai bine

atat de bine incat mi-am surprins sotul emitand aceasta propozitie:

– Fotoliul nu este pentru urcat cu picioarele, se poate dezechilibra.

:D anterior as fi auzit: Da-te jos de pe spatarul fotoliului, poti sa cazi.

desigur, ca orice metoda de ‘parenting’, functioneaza in 10% din cazuri

de regula daca spun:

– Vad niste papuci in sufragerie, locul lor e pe hol.

mi se raspunde:

– Ii duc imediat.

dar se mai intampla si sa spun:

– Vad o pijama care asteapta sa fie imbracata de un baietel.

si mi se raspunde:

– Si eu!

:D

o mica-mare victorie am obtinut (cred) in lupta impotriva jucariilor

aseara, aceeasi poveste

eu, conform instructiunilor din carte:

– Vad niste jucarii care asteapta sa fie stranse.

– Nu vreau!

– Locul jucariilor nu este pe jos, ci in cutii.

– Dar NU VREAAAAUUU!

– Pot sa te ajut eu sa le strangi.

– NU VREAU.

– Eu cred ca jucariile se simt triste cand sunt imprastiate asa pe jos.

– (ranjeste) Jucariile nu pot fi triste pentru ca nu sunt oameni.

– (plusez) eeei, dar bucuroase pot fi, vrei sa vezi cum canta de bucurie cand sunt stranse?

el, ochii cat cepele

eu incep sa ma maimutaresc cantand pe vocea lui Fulger McQueen in timp ce il bag in cutie

– Maaamiiii, nuuuu, te rooog nu mai cantaaaaaaaa.

ok, probabil ca nu cantam prea bine

respir de doua ori, mai aveam tehnici pe teava

– Inteleg ca nu vrei sa le strangi, dar avem o problema. Jucariile nu pot ramane pe jos.

– De ce?

– Pentru ca se strica, putem calca pe ele, ne lovim, e dezordine, locul lor nu e pe jos. Hai sa gasim impreuna o solutie, vrei? Facem o lista.

– (suspicios) Ce lista?

si am facut lista asta:

parenting modern cu lista

primele doua idei sunt ale lui, apoi ideea mea, apoi ultima e a lui, nici n-am terminat toti pasii, ca a gasit el solutia :)

si e asa de incantat, incat i-a spus si lui tac’su de dimineata ce face el azi dupa ce vine de la scoala

dupa care urmeaza sa testez puterea parentingului modern si sa ii dau spre degustare si proba materialul didactic din tema „laptele care nu sta in frigider se strica”

(aseara in loc sa puna cutia de lapte in frigider, a ascuns-o, iar eu m-am prefacut ca nu observ :D )

lapte in cort

sa cititi cartea, v-o recomand. pe mine ma ajuta, chiar foarte multe greseli nu fac, insa sunt destule de corectat in felul in care ma exprim

tac’su zice ca fac experimente pe copil, dar e chiar fun sa observi cum daca schimbi cateva nuante obtii niste rezultate spectaculoase

sau obtii iaurt, in cazul meu

trei romantici, trei zile, Paris

mai 20, 2015 8 comentarii

saptamana trecuta am profitat de doua zile libere -joi si vineri- si am plecat trei zile la Paris

decizia am luat-o duminica seara, cand dupa cina tac’su i-a pus copilului muzica frantuzeasca pe calculator, i-a placut, a inceput sa cante ‘ooo, Champs Elysees’, asa ca in timp ce copilul continua sa asculte pe repeat aceeasi melodie noi am inceput sa planificam :)

cu transportul pt noi a fost simplu si necostisitor, din Eindhoven faci 4 ore cu masina (bine, 4 ore am facut doar la intors, la dus am facut 6 pt ca am prins niste blocaje in trafic, ca doar am plecat odata cu tot poporul olandez, plus o ora de ratacit in Paris, sistemul de navigatie ne-a dus pe o strada cu nume identic, la 20km de destinatie :D )

cazare am cautat, evident, pe booking.com, niste preturi de te durea mintea, intr-un final am ales Hotel du Chateau , de regula eu evit doua stele in locuri in care n-am mai fost, dar reviewurile erau foarte bune si pentru doua zile chiar aveam chestii mai misto de facut cu diferenta semnificativa de pret fata de altele

a fost foarte frumos, tot aici vom sta cand mai venim in Paris, am avut camera cu vedere la castel, toate arata ca in pozele de pe site, foarte curat, decorat cu bun gust, micul dejun delicios, personalul foarte, foarte politicos

in plus, important e cand mergi cu masina in Paris, sa ai unde parca si sa te misti cu metroul, hotelul e f aproape de metrou si poti sa rezervi parcare (contra cost, dar e mai ieftina decat in alte parti)

am avut un mic incident, la plecare am introdus de doua ori pinul pentru ca prima tranzactie a dat eroare, si ne-am trezit ca ne-a fost trasa de pe card de doua ori plata, insa personalul hotelului a raspuns pana acum foarte prompt, problema e in curs de rezolvare, cel mai probabil e o eroare a bancii, deci deocamdata n-am ce sa le reprosez, ne-am simtit foarte bine, iar suma oricum nu e asa mare ca sa reprezinte un inconvenient, avem rabdare sa se rezolve

asta vedeam de la geam :)

1. Paris_Chateau de Vincennes_room with a view

desigur, am niste sute de poze, incerc sa ma cenzurez :D

mi-a placut mult, mai mergem. of course, cu un copil de nici 5 ani, am mai povestit eu pe blog, excursiile si vacantele au un alt ritm si un alt sens. noi savuram prezentul fix asa cum e, piciul creste ametitor de repede, nici o vacanta nu e ca alta, nu-mi doresc nimic in viitor, e delicios prezentul :)

paranteza fiind incheiata, n-o sa va plictisesc nici cu poze de le stiti din cultura generala. noi n-am vizitat decat pe dinafara the landmarks, asta pt ca nu erau potrivite pt varsta copilului, si noi ne-am cam saturat de muzee, iar ca sa stai la asemenea cozi trebuie sa fii un pic maso (la Luvru, Notre Dame era la fel, si era vineri):

2. coada la turnul Eiffel

ne-am plimbat cu hop-on-hop-off bus, mi s-a parut cea mai buna alegere si a si fost, am coborat pe unde ne-a interesat, am cascat gura, am urcat inapoi, copilul era tot un ‘uoaaai, uohahahai’ :D

la varsta lui atractiile turistice au fost, evident, cu totul altele decat pt noi, adultii. de ex, a fost mega-incantat de metroul fara vatman din Paris, ar fi mers doar cu metroul, ii placea ca se prefacea ca el conduce :)

3. atractie turistica_sofer de metrou

de vizitat am vizitat locuri mai putin aglomerate, dar in sfera de interes a tuturor

Chateau de Vincennes, unde, evident, printre principalele atractii turistice era asta:

4. atractie turistica, pisica

ce mi-a placut in castelul asta e ca aveau tot felul de chestii atractive pt copii, o macheta interactiva, apasai pe butoane si iti arata pe un ecran fiecare loc ce era, la ce folosea, era biroul regelui, o camera stearsa, insa cu o tableta cu o aplicatie speciala puteai sa vezi cum arata in vremea ei, ecrane cu screen touch cu care se puteau juca cei mici si sa invete in acelasi timp

6. touch screen in castel

am mai fost in Panteon, copilul a fost impresionat de cripte, in Jardin du Louxembourg mie mi-a placut un fund, na. tot acolo mi-am exersat abilitatile de negociere, copilul voia o barca din aia de-i dadeai drumul pe apa si apoi te uitai la ea, i-am spus ca eu nu dau bani pe asa ceva, ca-s bani irositi, se poate uita la barcile altora ca-i acelasi lucru, insa daca vrea ii imprumut si mi-i restituie acasa din pusculita :D n-a mai vrut barca

7. fund cu jardin de luxembourg

ne-a placut Parcul Floral

8. parc floral_ansamblu

o explozie de culoare

10. parc floral_culoare

si nu doar culoare, ci si o doamna cam explodata, dar in poza asta nu se vede, ca am ales-o special, sa nu-mi terfelesc orgoliul (am slabit deja un kg, still going down) :D

9. parc floral_printre copaci

croissante si baghete nu prea am mancat, dar tot ne-am destrabalat culinar

aici a fost o French coffee cu muuulta frisca (si multe calorii) :P

13. a fost French coffee

ne-am plimbat pana cand ne-au apucat carceii pe mine si pe baietel. asa am vazut ca a ajuns si Puisor la Paris

14. puisor la paris

parcarile perfecte…

15. parfait

long story short, merita un city break la Paris cu copil inca mititel. desi Parisul de savurat e cam pentru ‘in your 20s si in your 60s’, parerea mea

insa, patrioti, va urez si ne urez tot ce scrie pe pereti :)

patriotes

and remember:

singurul lucru valoros care poate fi cumparat cu bani sunt calatoriile (n-am zis eu asta, am citit-o pe undeva)

Categories: Calatorii Etichete:

incapatanare la patrat (odisee)

mai 13, 2015 23 comentarii

copilul nostru (4 ani si 8 luni) este fizic copia fidela a tatalui, nici c-as fi putut avea mai putina imaginatie de atat, plagiat am facut

personalitatea si modul in care ii functioneaza mintea si legaturile logice, insa, sunt toate ale mele, spre disperarea lu’ tac’su :D

ei, si fix singurul lucru pe care l-a luat de la amandoi, nu combinat ci adaugat, adica la patrat, este incapatanarea… noi doi, fiind fiecare in parte, niste incapatanati atroce, deci varianta la patrat este spre horror, asa

de vreo doua luni (da, do-ua luni), copilul refuza sa-si stranga jucariile seara. de fapt, refuzam noi sa mai avem vesnice parlamentari in care sfarsim prin a strange impreuna, in ritmul 3 jucarii eu, 3 tac’su, una copilul…

am inceput prin teoria chibritului si cu frumosul – i-am servit tot arsenalul in toate variantele posibile, cat de frumos e cand e ordine, cat de repede isi gaseste jucariile, oamenii trebuie sa fie curati si ordonati, you name it, I said it

ulterior am trecut la represalii

i-am zis ca nu mai primeste jucarii noi pana cand nu are grija de cele pe care le are si nu le strange frumos, in fiecare seara

reactie: se uita in jur, ofteaza, ranjeste: Eh, nu-i nimic, ca oricum am destule!

am sperat ca la prima criza de jucarie o sa-i vina mintea la cap

gresit

a vrut o jucarie cand eram la cumparaturi, i-am spus ca nu si de ce, s-a potolit, nu l-a afectat (eu speram sincer la o criza de bocet cu tavalit pe jos :D , n-a fost)

intr-o dupa-amiaza, dupa scoala, a trebuit sa mergem impreuna in centrul comercial ca-i trebuia un tricou portocaliu pt o activitate a doua zi

a avut loc urmatorul dialog:

– Dar o jucarie pot sa-mi iau?

– Nu, pentru ca nu ti-ai strans jucariile pe care le ai, doar stii. In curand n-o sa mai avem loc in casa.

– Bine. Dar ceva dulce pot?

– Ceva dulce poti, dupa ce cumparam ce avem de cumparat.

isi alege un ou kinder. in drum spre casa incepe sa rada pe sub mustati

– De ce razi?

– Pai, hihi, stii, te-am pacalit.

– Cum m-ai pacalit?

– Mi-ai spus ca nu am voie o jucarie. Dar oul kinder are jucarie, hihi.

:D

am facut o pauza de Romania, jucariile ne-au asteptat in haos, asa cum le-am lasat

mai incercam tehnici de negociere, de impunere pe ton ferm- astea soldate cu bocete si tot nestrans-, hotaram sa intetim masurile de opresiune represiune

– Daca nu iti strangi jucariile in seara asta, maine nu ai voie afspraak, pentru ca nu poti primi musafiri in asa mizerie, si nici tu nu ai voie sa mergi la prietenii tai.

– OK.

raspunsul de ok a fost nasol, ca speram sa-l lovesc unde-l doare mai tare pe el si sa cedeze (stiu, sunt o mama rea, mi-o asum)

doua zile la rand, acelasi dialog, acelasi raspuns, in fiecare seara

a treia zi, venind de la scoala:

– Mami, stii, azi am facut ceva bun.

– Ceee? (plina de speranta)

– Tijn a vrut sa merg la el azi. Si stii ca mi-ai spus ca daca nu strang jucariile, nu am voie afspraak.

– Asaaa, siii?

– Si eu i-am spus ca nu ma lasi tu!

:D

ceva bun insemna ca nu s-a tavalit pe jos, probabil, nu stiu ce, dar discutia ulterioara in care am incercat sa-l conving ce misto e daca si le-ar strange si ar putea sa se intalneasca iar cu prietenii lui nu l-a induplecat

jucariile zac tot acolo iar eu nu mai am idei

ba mai am una, dar asta e ultima solutie, extrema pt ca stiu cum va reactiona omuletul si inca nu ma lasa inima, voi face sa dispara cate o cutie de jucarii pe seara, pe care le strang eu si le dispar in garaj

deocamdata ne mai dau o saptamana sa vedem pe cine lasa nervii intai

later update: asa arata

haos

ca la mama acasa

sau de ce nu o sa mai incap pe usa in curand, de ce nu mai scriu si nici n-o sa postez poze cu mine insami prea curand

de asta:

prajituri

a se observa ca imi tremura mana si nu mi-a stat gandul la poze ci la mancat

toate, absolut toate sunt preferatele mele, nu ma pot opri decat cand mi se face rau :D mi-am adus o cutie si la soacra-mea

ah, in curand ma voi rostogoli incetisor spre Olanda

sper sa mai incap in avion

Categories: Nimicuri Etichete:

aer de Bucuresti

aprilie 29, 2015 11 comentarii

in prima zi cand am re-respirat aerul de Bucuresti dupa un an de pauza, am avut exact aceeasi senzatie ca in cei doi ani cand m-am lasat de fumat, ante- in timpul si post-sarcina, cand simteam ca ma sufoc… foarte, foarte poluat…

in trafic, la primele ore ale diminetii, ne-a luat un ras cu lacrimi pe amandoi, era cam ca la nebuni… calare unii peste altii blocand intersectiile, claxonau cei din spate, care la randul lor cand le venea randul blocau intersectia si erau claxonati, ceva de nedescris :D

mi-a amintit de ceva ce am citit undeva, ca in Mexic nu au semne de circulatie si se inteleg din priviri soferii care si cum trece :D

mi s-a parut paraginit, murdar si poluat, desi Bucurestiul e frumos, mai ales in Centrul Vechi (la Zaraza se mananca o pastrama de oaie cu mamaliga… merita toata apa pe care o beti dupa :P )

bucuresti_2

am remarcat si un nou ‘aer’, mai ales in centru, am vazut biciclete, lumea parca mai putin garbovita si incrancenata, orasul creste, in sensul de cum cresc copiii sa se faca mari, mi-a placut asta

of course, in Bucuresti oamenii tot nu dau buna-ziua si nu zambesc, si nu ma refer la mersul pe strada. stam la hotel de 3 zile si m-au salutat pana acum pe holuri 2 persoane, un spaniol si un nu-stiu-ce-era ca mi-a zis ‘hi’ :D pana si pe receptioner a trebuit sa-l salut eu prima

daca ai tupeul sa vrei sa cumperi ceva, sau sa vrei sa platesti ceva, o sa te ia la rost vanzatoarele, pe consort l-a apostrofat o tanti de la benzinarie ca n-a vrut sa-si ia si al doilea Redbull la pret redus :D

pana acum serviciile la institutiile de stat au fost ok, cu scarpinatul lor dupa urechi, dar reusesti sa gasesti intelegere si sa-ti rezolvi probleme

desigur, daca ajungi la 08.28 si programul incepe la 08.30, tanti de la ghiseu va gandi cu voce tare in fata ta:

– E 8 si 28. Sa va iau acum sau peste 2 minute?

– Cum doriti, pot sa ies si sa ma intorc in 2 minute.

– (realizand enormitatea probabil) Haideti ca va iau acum.

eu am crezut ca fac pe mine de ras, sotul meu era extrem de serios cand purta conversatia de mai sus

aseara am fost la Alioli, daca aveti drum prin Bucuresti, merita

au cea mai parfumata Sangria pe care am baut-o pana acum

alioli_1

pfuai, si o friptura de vita… medium to rare per-fec-ta (n-am putut s-o mananc pe toata, ca mi se facea rau, dar as mai fi mancat). poza e cam tremurata ca am facut-o pe fuga, imi ploua in gura

alioli_2

ce mi-a placut insa cel mai mult la Alioli a fost servirea, eu tin mai mult la asta decat la mancarea in sine uneori. nimic fancy, doar normalul, oamenii iti zambeau, iti umpleau paharul cand se golea, nimicuri din astea importante

mai mergem cat mai stam aici, clar

concluzia?

Bucurestiul imi e strain, nu mai e acasa

mi-e dor de Olanda, abia astept sa ma intorc

Categories: Nimicuri Etichete:,

un articolaș

aprilie 26, 2015 10 comentarii

acest textuleț merită diacritice în ciuda lenei mele

pe când eram în România, mă agasa uneori să aud oamenii întrebându-mi copilul dacă nu vrea apiță, supică, mâncărică, după ce am fost orice numai graviduță cu burtică nu (eram cât ușa)

well, și apoi am venit în Olanda. pardon, Olăndica

după ce am început să mai înțeleg câte ceva, și m-am și prins că mi-e mai ușor să folosesc diminutive (din motive gramaticale), le-am mai comis și eu, atât cât se cheamă că vorbesc eu, însă eu sunt așaa, un fel de ciudățenie a naturii

olandezii din jurul meu vorbesc numai în diminutive

conform lor, copilașul meu (4 ani și 8 luni, un metru și ceva) are ghiozdănel, hăinuță, sticluță, bea suculeț, mănâncă sandvișel, se joacă cu jucărioare, merge la somnuleț

la magazin, noi trei, tac’su plătea

văzătoarea întreabă în olandeză:

– O plăsuță vreți?

– Tac’su răspunde, fericit că a înțeles, că nu.

după care urmează:

– Aveți vreo întrebărică?

tac’su perplex. eu zic că nu, ieșim

– Ce a întrebat???

– Dacă avem o întrebare.

– Păi se zice altfel.

– Da, dar a spus întrebărică.

– M-ai luat la faza asta. Cum, măi, întrebărică???!!!

ieri, tot la magazin, cer 2 pachete de țigări. era cam zgomot, vânzătorul se întoarce cu un pachet și mă întreabă, atențieee:

– Un unuleț?

– Două.

:D de acum pot să zic că le-am auzit pe toate

 

 

 

 

Categories: Emigrare Etichete:

un loc

aprilie 24, 2015 3 comentarii

acel moment spre miezul noptii

cand auzi fanta din usa de la intrare troncanind si un plic cazand pe gresie de iti sare inima din piept

(in Olanda posta nu lucreaza la aceste ore)

si descoperi ca vecinii de alaturi ti-au pus o felicitare cu ‘vacanta placuta’

acela e momentul in care stii sigur ca esti unde trebuie sa fii

(si nu-ti mai vine sa pleci nicaieri :D )

Categories: Emigrare Etichete:

la coafor in Olanda

aprilie 22, 2015 16 comentarii

well, mai degraba as zice ‘la frizerie in Olanda’, ca coaforul (sic!) arata asa, ca o frizerie mai spalata din Bucuresti

paranteza (da, iar paranteza, nu pot fara ele, sunt demna fiica a mamei mele): in Olanda in care traiesc eu 90% din lucrurile absolut necesare supravietuirii -printre care, desigur, si coaforul- se afla in distanta de cca un sfert de ora de mers pe jos. daca nu vrei chestii SF, in distanta asta te poti aproviziona cu ce iti trebuie, mancare, haine, cosmetice, farmaceutice and stuff. m-am obisnuit foarte asa si imi e destul. incheiat paranteza

considerand paranteza, de vreo 1o luni eu imi tund parul la coaforul din centrul comercial de langa casa

in Romania, Onesti si Bucuresti altogether, ca inainte de acestea nu aveam bani de coafor, cheltuiam lunar cam jumatate dintr-un salariu mediu pe economie

alta paranteza: of course, aceasta suma se explica si prin faptul ca mi-am trait si eu anii mei nebuni, am fost bruneta pana corbului, bruneta cu suvite rosii, roscata in vreo 4 variante, blonda gresita- adica pui-, blonda platinata, satena, satena-coaja-de-copac-cu-suvite-rosii-si verzi si cam atat imi amintesc acu’ (nota: 80% dintre experientele astea au fost cand aveam 25 de ani, primul job, de profesoara, jeez :D )

cheltuiam, cum spuneam, o gramada de bani la coafor. pe masura ce mi-a mai crescut mintea si increderea in sine, principalul criteriu nu a mai fost curcubeul, ci tunsoarea in sine. eu am firul de par subtire, poros, aspru si foarte, foarte des. adica, daca nu e tuns intr-un anume fel si nu folosesc niste produse mai acatarii, arat ca o distinsa doamna cu o maturica in cap

in Bucuresti am avut niste experiente de hmm, inca simt cum mi se ridica tensiunea

m-a tuns o vreme o doamna Cristina intr-un coafor de la Moxxa super dragut, pana n-am mai gasit-o. apoi foarte ocupata fiind m-am orientat spre fransizele din malluri. la Francis Walther am facut scandal- eu nu sunt scandalagioaica-, a fost cumplit de horror, a fost singura data cand am tipat si am plecat fara sa platesc, m-au jumulit ingrozitor, apoi am descoperit Get’s, dar erau prea departe si totusi exagerat de scumpi, apoi m-a multumit Geta Voinea. nu m-au jumulit niciodata, ba chiar au refuzat sa ma tunda o data :D, dar nici nu am simtit neaparat o mana si o parere de stilist adevarat. la Geta Voinea plateam niste sute de lei no matter what

ei, si am venit in Olanda

16.5 euro

atat

deci cum ma tund fatucele astea de saispe euro… in Bucuresti chiar mi s-a explicat ca nu exista bob in trepte, ca diversi rahati. aici sunt in stare sa imi faca un bob care nu e bob si daca am zis ca nu vreau sa taie mai mult de 2cm, pai nu taie…

desigur, in banii astia nici nu te spala decat daca doresti tu inainte, si nici nu te coafeaza dupa :D iesi ca si cum te-ai usca tu singurica cu uscatorul :D (eu ulterior vin acasa si imi trag o freza cu peria cu aer cald…)

ceea ce voiam eu sa remarc la coaforul in Olanda, pe langa faptul ca se pricep fetele sa tunda, e insa ca eu nu inteleg unde si cand se tund olandezele

dupa 10 luni (imi tund parul la maxim 2 luni), proportia de masculi-femele la ore aleatorii e de 5 la 2

de regula mai e o singura femeie in coafor cand intru eu

barbatii in schimb, se tund, se ferchezuiesc, isi fac tepi, gel, creste, you name it

ce-i drept, majoritatea olandezelor din jurul meu nu prea par sa aiba frecvent nevoie de coafor, cele tinere sunt blonde spalacite (exista tot felul de sampoane si minuni cu oxidanti care le ajuta) cu parul lung, ori atemporale-conservate cu parul scurt si sur

totusi, ma intreb si eu retoric, unde si cand se aranjeaza ele? ca sunt destule si aranjate…

Categories: Emigrare Etichete:

cand incepi sa uiti de unde ai plecat

aprilie 17, 2015 4 comentarii

ne pregatim de o vizita in Romania, dupa aproape un an de cand am emigrat

vizita e mai degraba administrativa, avem de refacut niste acte ce ne-au fost furate, de inchis niste conturi, mai bifam dentist, oftalmo si alte cateva daca tot venim, etc

eu il anunt pe El:

– Am terminat de facut rezervarile si programarile la medici, acum rezerv si programez intalnirile cu prietenii.

raspuns:

– Sa suni si la banci sa stabilesti intalniri.

:D fix asa, da, El fiind cel care sustine ca mai degraba o sa ne amuzam decat o sa ne enervam in aceasta calatorie

Categories: Emigrare Etichete:

flori si apa, la ele acasa

aprilie 14, 2015 8 comentarii

in weekend am fost in Keukenhof, e o gradina uriasa dechisa publicului in martie-mai, genul de obiectiv turistic de bifat daca vizitezi Olanda

well, pentru ca nu erau inflorite inca toate lalelele (nici nu ai cum sa anticipezi asta, am inteles, depinde de cat de cald e in anul respectiv), mie mi-a placut, dar mi s-a parut un pic tourist trap asa

am gasit totusi destule lalele

1.keukenhof_lalele

si narcise (obsesia piciului)

2.keukenhof_lalele si narcise

gradinile sunt aproape de Amsterdam, noi din Eindhoven am facut o ora jumatate cu masina, motiv pentru care era plin ochi de turisti, veniti si cu autocarele

asa ca ne-am cam calcat pe picioare, noi fotografii :D pe unii eu nu i-am inteles de ce se tavaleau atat, de ex. la aceste flori…

3.keukenhof_misterele fotografiei

dupa cum spuneam, lalelele nu erau toate inflorite, imi imaginez ca poate weekendul viitor sau celalalt (de King’s Day) o sa arate cu totul spectaculos de ex. bucata asta de parc

4.keukenhof_lalele neinflorite

asta e ‘captura’ mea favorita din excursia de weekend: :)

5.keukenhof_the odd one out looking at me

cu greu am convins copilul sa nu se bage si el la aceasta distractie. eu una m-as fi dus, dar as fi dat dovada de parenting inconsecvent

6.keukenhof_fun

in fiecare an, gradinile astea au o anumita tematica, anul asta a fost Van Gogh, nu am intrat in sere deoarece era aglomerat si stiam din experienta ca se lasa cu pierderea rabdarii piciului, asa ca am cedat noi si am facut ceva ce ne place tuturor: sa ne plimbam pur si simplu

pe malul apei

7.keukenhof_water

in padure

8.keukenhof_narcise in padure

poza cu narcisele e ultima din Keukenhof, ne oprisem pe o banca eu si baietelul si il asteptam pe tac’su ramas sa ceva, au venit niste tiganci, vorbeau tiganeste clar si am avut senzatia ca inteleg ce vorbim noi si ca au devenit suspect de atente. am simtit un disconfort brusc, asa ca am luat copilul de o aripa si ne-am indreptat spre iesire

cum marea e la 10 minute cu masina, a trebuit sa bifam si o plimbare pe plaja. ne si place, mie imi face foarte bine aerul sarat cu alergiile mele, si dupa juma de ora de alergat pe plaja copilul nostru doarme lemn, cade secerat efectiv

asa ca am fost in Noordwijk Strand, spre apus, incredibil cat era de animata plaja desi cam batea vantul

9.noordwijk strand_view

mi-a placut foarte mult lumina la ora aia, asa ca am instruit nefotograful sa ma prinda si pe mine in soare. adica in umbra. adica intelegeti voi

10.noordwijk strand_bliss

daca aveti ocazia, bifati Keukenhof, e frumos. si florile, si apa

Categories: Calatorii Etichete:,

muzeu olandez in aer liber, sau o intoarcere in timp cu gust dulce-amarui

aprilie 7, 2015 6 comentarii

in sfarsit, am avut un weekend cu soare, anteriorul a fost cam ploios si am vegetat (din motiv de friguros, ca ploaia nu ne impiedica sa nimic)

am petrecut o zi in Arnhem, intr-un muzeu in aer liber, mai exact Openluchtmuseum

foaaarte frumos, a meritat toti cei 50 de euro cat a fost intrarea pt noi 3, si daca ar mai fi avut rabdare puiul care era rupt de oboseala, am mai fi stat

arata cam asa (pozele nu au nici un filtru si nici nu-s prelucrate, n-am eu rabdarea asta):

1. rnhem_moara

si asa

2.arnhem_lac

ansamblul in sine e intr-un stil caracteristic olandez al lucrului facut cu cap

ai ce face si cu copilasi micuti, si cu copii mai mari

sunt case vechi, oficii postale, labirinturi, oaze educative unde li se pun filmulete si afla diverse din istoria tarii, o tipografie veche unde e un nene care le si demonstreaza ce si cum, o fabricuta de hartie in care chiar se face hartie demonstrativ

pentru copii mai mici (sau mic+ cum e al meu) e un loc de joaca destul de mare

pentru copii mai crescuti oleaca este o mini-ferma, am uitat cum se cheama, unde se exploateaza minorii

6.arnhem_copii la munca

adica au diverse dispozitive de spalat rufe, carat apa, tractor, mulg vaci de lemn (ah, daca ar vedea bunica :D )

5.arnhem_muls vaca de lemn

intre anumite ore copilasii mai mari pot sa aiba grija si de animalute, e distractiv, al meu a hranit vacile

7.arnhem_hranit vaci

dupa cum spuneam, foarte frumos si dulce cu un usor gust amar

ce expun oamenii astia intr-un muzeu, felul in care se traia aici acum 50 de ani e Romania anului trecut din care am venit eu…

la noi tramvaie din astea inca mai circula, nu-s obiecte de muzeu…

4. arnhem_tramvai

Posta la care mergeam eu in Sectorul 4 anul trecut arata cam tot asa, numai ca un piiic mai mare… aici e de muzeu… offf

paranteza: a propos de Posta, in Olanda nu exista, unele magazine din centre comerciale au si birou postal. saptamana trecuta am trimis un pachet, prima data. nenea foarte amabil si foarte ofticat ca am scris expeditorul, deh, mai mic si mai jos, asa am invatat la scoala. cica nu, se scrie foaaarte mic intr-un colt de pachet, ca altfel ‘the machine that reads can’t decide where to send it” :D in vreme ce la Posta din Berceni o tanti se misca cu viteza melcului si imi tipareste chitanta la o imprimanta cu ace… incheiat paranteza

3. arnhem_posta

am urcat printr-un labirint intr-o cladire unde aveau copilasii ecrane la care sa se uite cu interviuri luate oamenilor ce au trait in vremurile ‘de muzeu’

poza nu pun, ca e moaca explicita a piciului si n-am voie, dar povestesc ce-am ascultat si vazut

o mamaie antica, cred ca avea 90 de ani la cat de sfrijita era, povestea ce nasol era ca nu aveau apa in casa si buda… bunica mea a murit acum 2 ani, la aproape 90 de ani si abia anul asta casa aceea va avea apa curenta si baie…

m-am bucurat ca sunt unde sunt si ca am facut saltul asta pentru copilul nostru si pentru noi, insa am simtit toata excursia un gust asa, amar, de om sarac din tara saraca…

ah, dar macar porcii sunt la fel, parol

8.arnhem_porc epic

Categories: Calatorii Etichete:

ro(m)landeza in replici

aprilie 4, 2015 4 comentarii

el, povestindu-i bunicii pe skype despre vizita cu scoala la ferma

– Siii am vazut si un porc. Si kippen si koe siiii een lammetje.

:D aha. si mai ce?

– Siiii branza! Aveau si branza!

– Oau. Si ce fel de branza era?

– (gesticuleaza ca rotunda) :)

– (sfatoasa) Branza se face din lapte. Ce animale care dadeau lapte erau acolo?

– Koe!

– Ce animal e koe?

– Umm, ummm. Koe e… e animalul ala care face muuuu

:) soon to be lost in translation

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

ce-am mai citit in februarie si martie 2015

aprilie 2, 2015 7 comentarii

the thirteenth taleThe Thirteenth Tale, Diane Setterfield – mi-a placut, are un aer aventuros amestecat cu ce-mi place mie, poveste si atmosfera adica, are suspans, personaje bine conturate si final frumos (constat ca exista o arta a finalurilor, degeaba intreg romanul are sare si piper daca sfarsitul e trantit)

de citit intr-o seara de iarna, comod in fotoliu cu o cana de ceai alaturi

 

 

on chesil beachOn Chesil Beach, Ian McEwan – recunosc ca m-a tinut in carte doar stilul autorului si cumva ideea principala, de ilustrare a cum un anume ceva poate schimba cursul vietii, nu mi-a placut tema si firul narativ, insa mi-a placut lectura in sine, voi reveni la autor

de citit daca sunteti intr-o dispozitie buna si/sau va plictisiti un pic :)

 

 

the fault in our starsThe Fault in Our Stars, John Green – asta cred ca e o ramasita a romanelor de adolescenti (sau nu?) prin kindle-ul meu

aparent greu de digerat subiectul, insa e scrisa intr-un fel citibil, e genul de carte care te face sa iti pui intrebari, sa schimbi perspectiva, are multe calitati pentru care merita timpul si efortul. imi place autorul

 

 

lovely bonesThe Lovely Bones, Alice Sebold – are si ecranizare, am vazut trailerul la scurt timp dupa ce am terminat cartea, well, mai bine vedeti filmul :)

in carte ai parte de putine adevarate profunzimi literare, are atmosfera tipica filmelor americane cu crime nerezolvate si drame colaterale and stuff

 

 

 

the astralThe Astral, Kate Christensen – cartea care mi-a placut aproape cel mai mult, desi varsta personajelor si problemele lor sunt cam peste 20 de ani fata de ale mele

este frumos finalul (am eu ce am cu finalurile), desi mi se pare usor neverosimil si greu de intamplat in viata reala ca un personaj cu o anume incarcatura si trasaturi sa accepte pur si simplu si asa de frumos deznodamantul

 

 

it doesn't dieDragostea nu moare, Maitreyi Devi – recunosc, nu am citit-o pana acum :D e printre putinele ‘clasice’ care mi-au scapat (dintre cele pe care vreau sa le citesc, sunt multi clasici la care m-am rezumat la doua titluri de fiecare din toata opera deoarece mi-au displacut profund, par example literatura rusa, o urasc in tot sufletul, am citit ‘necesarul’ si atat)

ei, despre Dragostea nu moare nu am ce comenta, are savoare si sensibilitate feminina si toate ingredientele unei lecturi placute, de citit

 

the towerTurnul, Simon Toyne – am fost mega incantata de primele doua parti, am cautat-o si pe ultima, am primit-o de la o prietena, mi s-a furat laptopul, nu am recerut-o deoarece era in pdf si prea mare sa o pot converti in mobi sau azw, apoi am primit-o de la o prietena de lectura pe care mi-a adus-o blogul :)

nu mi-a placut partea asta, cam dezlanata, scrisa ca sa fie cumva

 

 

paulaPaula, Isabel Allende – e prima oara cand citesc Isabel Allende si o sa ma intorc la autoare, chiar mi-a placut, e si genul meu de scriitura, merita si din punctul de vedere al informatiilor istorice, chiar pe zona aia eu nu am avut vreodata curiozitatea sa aprofundez

de citit

 

 

while i was goneWhile I Was Gone, Sue Miller – Sue Miller este in fisierul de favourite authors de cand am citit The Lake Shore Limited si The Senator’s Wife

mi-a placut la fel de mult ca si celelalte doua carti, clar o recomand pt felul in care te face sa intri in conventia fantastica si sa evadezi placut din realitatea ta, absorbindu-te in lumea cartii

 

 

nimic nou pe frontulNimic nou pe frontul de vest, Erich Maria Remarque – desi imi era cunoscut renumele, nu m-a atras Remarque pana cand nu mi-a povestit despre el prietena de lectura mentionata mai sus

o recenzie cum se cuvine si cu care rezonez gasiti aici la Tomata cu Scufita. ce as mai avea de mentionat e ca eu, mie insami, nu mi-as recomanda aceasta carte, imi displace profund razboiul ca subiect, insa clar mi-as recomanda autorul

Surse foto: Goodreads

 

Categories: Lecturi Etichete:

lupta mea cu olandeza. sau gafele mele

martie 25, 2015 6 comentarii

de cand invat olandeza viata mea a devenit foarte palpitanta

de vorbit tot nu vorbesc decat in cateva propozitii foarte simple, insa sunt in punctul in care cred ca inteleg suficient incat sa comit tot felul de traznai

de pilda, am sunat la urgenta in loc de dr de familie, ca asa am crezut eu ca-mi spune robotul telefonic. asta n-a fost chiar grava, data urmatoare am sunat la medicul specialist :D

azi am bagat-o in sperieti pe mama prietenului Baietzelului la care s-a dus la joaca deoarece am anuntat ca il iau la 16.30 in loc de 15.30 (pentru cunoscatori am zis juma de cinci in loc de juma de patru :D sa moara mama aluia de-a inventat ceasul). dar mi-a placut de ea ca a clipit de doua ori si a zis ca ‘e cam tarziu, 4 e ok?’ :D si m-am prins

acum cateva zile a fost chiar dragut

Baietzelul a primit o invitatie la petrecerea unui prieten (altul decat cel de azi, voi deveni faimoasa, stiu). invitatia in olandeza. eu am princeput-o aproximativ, m-am consultat si cu google translate, toate bune

vine ziua petrecerii, predau copilul, ma duc sa-l iau la ‘ongeveer 17.30u’, ha, asta am inteles

gazdele se uitau cam ciudat la mine

eu ma uitam la ei

si am stat asa vreo 5 minute, copiii erau la masa, eu ma gandeam ca al naibii, uite ca astia nu s-au coordonat bine, ca e ora de plecare si copiii abia mananca :D

dupa vreo 5 minute mi s-a parut suspect asa ca nu mai venea nimeni sa-si ridice copilul

si atunci mama a simtit nevoia sa imi explice, in engleza:

– Nu era nevoie sa vii sa-l iei, il aduceam noi.

-!!! (eu, fara cuvinte)

– Da, scria si in invitatie!

pe invitatie scria asa: Je wordt met een volle buik thuis gebracht!

traducerea din capul meu a fost: „vei ajunge cu burta plina acasa” :D

nici google n-a fost mai destept la faza asta, anyway, traducerea reala e „vei fi adus cu burta plina acasa”, ca atunci mi-a picat si mie fisa ca gebracht nu e participiul de la gebruiken… n-avea ce cauta nici gebruiken, cum nu inteleg de ce trebuia sa ‘devina’ cu burta plina, dar in fine, VA URMA :D

Categories: Nimicuri Etichete:

hai-hui prin Olanda: Willemstad

martie 24, 2015 2 comentarii

e atat de frumoasa clatituta asta de tara, parca nu mai dovedim sa o exploram

e drept ca n-avem nici un plan, ci de regula vineri seara la un pahar de vin punem deshtu’ pe harta si ne hotaram incotro o apucam :)

weekendul trecut am fost in Willemstad, ales pentru ca are ceva fortificatii (interes Baietzel) si ceva apa (interes eu) orasul e micut (are in jur de 2,000 de locuitori si a fost atestat drept oras prin secolul XVI), numai bun de  strabatut la pas de plimbare o jumatate de zi

portul arata cam asa 1. willemstad_port fortificatiile le-au dat batai de cap baietilor, pe mine ma cam batea vantul 2. willemstad_fortificatii_1

3. willemstad_fortificatii_2 mie mi-au placut casele cu pod de pe malul apei, case ale caror locatari aveau vizibile inclinatii artistice 4. willemstad_casa cu pantofi am mai comis distractii din seria capra sare masa, iedul sare casa 5. willemstad_capra sare masa

6. willemstad_sarit de pe tunuri cred ca arata spectaculos cortinele de copaci cand e ceva mai verde, insa era frumos oricum 7. willemstad_in oras mai e de vazut Mauritshuis, fost conac de vanatoare al lui Maurits de Orange, construita la 1623 in stil renascentist, acum muzeu 8. willemstad_Mauritshouse alte obiective turistice pe care le-am admirat de la departare fara poze mai sunt un arsenal si o biserica ‘rotunda’, pe biserica chiar imi pare rau ca n-am fotografiat-o, eram prea ocupati sa ne minunam cum poate exista o biserica fara cruce in varf, avea o roza vanturilor evident, nu lipsesc morile de vant. cea din imagine era si casa cuiva, lovely 9. willemstad_windmill all in all, atmosfera si plimbarea in Willemstad se simte cam asa: 10. willemstad_catel cu barca

Categories: Calatorii Etichete:

bunicile olandeze

martie 19, 2015 10 comentarii

… daca nu ai o bunica olandeza, imprumuti… cam cum facem si noi :D Baietzel le zice vecinilor oma si opa (ce bine ca soacra-mea, singura internauta dintre bunici, nu-mi citeste blogul. ma rog, asta sper eu, ca e surprinzatoare)

bunicile olandeze sunt blande si calde si foooaaarte rabdatoare

ieri am petrecut o ora si ceva in parculet dupa o repriza de joaca acasa la un prieten, cu bunica si prietenul

parca erau doi tatari, l-am adus cu nisip in cap si am facut movilita de nisip in curte cand am scuturat hainele si adidasii

au carat galeti de nisip sus pe tobogan, au creat un fel de palnie si turnau intr-o roaba jos. au mai urcat nisip si cu lingurita, au alunecat pe trepte, si-au dat cu nisip in ochi, baietesti din astea…

ei, bunica olandeza a ras cot la cot cu mine, era un adevarat spectacol cu muci, racnete, fugareli, nisip si chicoteli. n-am auzit nici un ‘nu mai tipa ca te doare gatul’, ‘nu fa aia ca te murdaresti’, ‘nu mai alerga ca transpiri’, etc

la sfarsit li s-a facut foame, copilul a capatat un fursec (ce spalat pe maini?), l-a molfait cu maini murdare si plin de muci in drum spre casa (acasa l-am spalat si n-a patit nimic, protectia copilului, se aude, da?)

imi povestea bunica mandra ca ea locuieste in alt oras, dar miercurea face cu randul cu cealalta bunica la stat cu nepotii si ca ii place, ca isi ajuta si copiii, petrece si ea timp cu nepotii si nici nu e mare efort. cam acelasi sistem l-am vazut si la vecini si la alti prieteni de-ai Baietzelului, imi place, bunica olandeza vreau sa ma fac cand o sa fiu bunica :D

ce-mi place insa cel mai mult e cat de activi sunt bunicii olandezi. vecinii nostri pensionari au o viata sociala mai bogata decat noi :D au seara de jucat carti, seara de vizita la un frate, zi de nepoti, mereu vin si pleaca la alti bunici din gasca lor, nonstop gradinaresc, se plimba, nu inteleg de unde au atata energie (soc a fost cand imi povestea vecina ca simte ca a imbatranit, ca spala geamurile numai o data pe luna, inainte le spala saptamanal. well, nu i-am zis ca eu le spal de 2 ori pe an…)

ei, si bunicii care duc lipsa de nepoti se lipesc de copilasi ceva de groaza. Baietzel are un lipici… la restaurant stiu dinainte ca va clipi de doua ori din gene catre cafeaua unei babute singure la masa si i se va dona fursecul

apoteotic a fost cand a capatat 2 euro la supermarket de la un cuplu de bunici. bunicul s-a uitat intai la tac’su, tac’su a facut ochii mari, bunicul a gesticulat sa lase copilul in pace si i-a dat 2 eur pt pusculita (asa a inceput pusculita si educatia financiara). acasa s-a declansat dezbaterea- eu am sustinut (inca sustin?) ca stilul meu vintage e cam prea vintage si poate pare ca imi lipsesc cativa euro :D, tac’su sustine ca ‘daca a facut un olandez sa ii dea BANI, are un viitor financiar stralucit’ :D

in concluzie? hm, n-am nici o concluzie. doar ca bunicile si bunicii olandezi sunt faini, atat. ne plac. i-am pus pe lista de to do cand o sa fiu mare :P

Categories: Emigrare Etichete:

oraselul alb

martie 10, 2015 6 comentarii

a venit primavara si noi am reinceput hoinareala

weekendul trecut am fost un pic in Roermond, in outlet, am vizitat si orasul care e chiar frumos, insa outletul e cam mult zgomot pt nimic, i-am luat copilului adidasi si eu nu m-am putut abtine de la asa ceva:

blugi

copilul a comentat ca de ce mi-am cumparat blugi deja rupti, am fost sursa glumitelor baietilor, dar mie mi-au placut :D si cam atat am cumparat, nici nu cred ca mai revenim, outlet, outlet, dar mi s-au parut totusi foarte scumpe toate

ei, si cireasa de pe tortul weekendului a fost Thorn, oraselul alb

m-as muta acolo :)

e la jumatate de ora cu masina de Eindhoven, un orasel din secolul x, fosta manastire, istorie interesanta in jurul lui, s-a pastrat insa in partea istorica linistea si calmul si frumusetea

cam asa

thorn_1

si asa

thorn_3

cladirile din centrul vechi sunt toate albe, te plimbi agale pe stradute si descoperi

thorn_2

mi s-a parut delicioasa vrajitoarea din varful casei :)

thorn_4

au si crama si vie (nu credeam ca exista asa ceva in Olanda), multe terase si restaurante chic, poti sa petreci o zi tihnita in oraselul asta

amuzant o sa vi se para cand va anunta sistemul de navigatie ca ati trecut granita, noi am crezut ca a innebunit divaisul, cel pe care il aveam inainte a incercat o data sa ne omoare spunandu-ne sa viram stanga si in stanga era o prapastie, am crezut ca ne urmareste vreun spirit al GPS-urilor criminale, dar acasa am verificat si cica asa e, e la cateva sute de metri de granita cu Belgia :D

din pacate, poze mai acatarii nu am deoarece am plecat cu obiectivul de 30-110mm, care mi-a limitat unghiul privelistii, imi place cat de sharp ies pozele, insa cel de 10-30mm imi e mai comod, mi-a fost efectiv lene sa schimb. mea culpa

de vizitat. si de revenit ;)

despre Mc, dulciuri si parenting neextremist

martie 7, 2015 9 comentarii

azi copilul meu de 4 ani jumatate a cerut sa mearga la McDonalllllds (cu llll olandez :D )

ne-am socat un pic, la Mc am fost de 2 ori in viata noastra in 3, o data cand era bebelus si ne-am oprit sa ne luam o cafea, si inca o data anul trecut inainte sa plecam din Romania, cand era cea mai convenabila locatie sa ne vedem cu niste oameni dragi. s-ar putea sa mai fi fost, dar nu-mi amintesc

(extremism ar insemna sa ma apuc sa teoretizez cum as fi putut sa evit intalnirea cu ei fix la Mc :D nu o fac. nici n-am incercat. principiul meu de doamna eleganta e ca nu imi scot in evidenta convingerile in interactiunile cu persoanele care imi plac, ci fac balet. all in all, noi n-am mancat, am ciugulit din meniul lor, insa era un clown Ronald McDonald care i-a terminat pe copii)

asa ca un an mai tarziu, copilul si-a amintit cumva

asa ca l-am dus la Mc

sincer, nu mi se pare sfarsitul lumii. am dat 12 euro pt toti 3, eu o salata cu doua bucati de pui -prajite, dar ma rog, tind sa cred ca dressingul era mai criminal caloric decat puiul-, tac’su un burger si copilul un meniu de copil cu jucarie, un burger cu peste spoit cu ceva sos care parea de rosii, cartofi prajiti (vreo 15 paie), salata de fructe si un nectar

ochiometric nu mi s-a parut hipercaloric ce am mancat noi si nici complet tampit. nu zic ca o sa ma mai duc, dar ca idee, mie nu mi se pare gaura in cer ca mergi la Mc ocazional. cunosc parinti care au refuzat sa-si lase copiii la petreceri care se tineau la Mc pentru ca erau la Mc. ma lasi? la varsta la care copilul isi doreste sa mearga la o petrecere mai sanatos pt el este ca eu, ca parinte, sa-l ajut sa se integreze, sa fie cu prietenii lui, decat sa ma cramponez de principiile mele

cand mergem la cumparaturi, el cere si isi alege ceva dulce. eu gatesc, nu-s o mama gospodina obsedata, insa reusesc ca la noi in casa sa se manance mancare, nu porcarii. totusi, daca unul dintre noi isi doreste neaparat o porcarie (nu trei, nu zece), in ciuda regulii ca in casa nu intra porcarii, si-o cumpara. pe copil il dascalesc, il dirijez, stie foarte bine ce e si ce nu e sanatos, si totusi el isi doreste un fursec, o acadea, o bezea. ii explic, el alege. se bucura. face parte din farmecul copilariei

si la desene il las. cu text, fara cicalire, stie ce e de stiut. sunt mandra de el. se uita la ce-i place si apoi inchide singur si se duce la joaca

si mie imi placeau desenele cand eram copil si imi placeau si dulciurile

faptul ca la 4 ani jumatate copilul meu isi stie singur masura, imi arata ca am procedat corect. e un omulet echilibrat, care se bucura de viata

si eu cu el

scopul meu in viata (frivol adica)

februarie 26, 2015 16 comentarii

romancele sunt frumoase, mergi pe strada si, chiar femeie hetero daca esti, tot ti se scurg ochii, sunt frumoase de pica

… pana pe la 35-40 de ani asa, cel mult

odata ce au bifat casa, familie, copii, nu mai au nimic de demonstrat si de obtinut, femeia trece in plan secund

sigur, e mai comod asa, sa te ascunzi in povara maternitatii, a lipsei de timp si energie si a banilor ca sa nu te duci la sala, sa te abtii de la merdeneaua de la metrou, seara dupa ce au adormit toti sa nu pui si tu o crema pe fata, un epilator prin zonele esentiale, sa nu te uiti in oglinda inainte de a iesi din casa, s.a.m.d.

dupa vreo 35-40 de ani romanca frumoasa moare

mama unei foste colege de cresa de-ale baiatului meu e cu vreo doi ani mai tanara decat mine… am aflat asta cu stupoare pentru ca tinem legatura si isi serba ziua de nastere… eu am acusica 37, femeia asta arata de minim 40-45 de ani…

olandezele tinere sunt si ele frumoase, se machiaza, dar nu excesiv, se imbraca cu multa imaginatie dar nu intr-un mod provocator si sexual, au grija de ele, frumusetea lor e cumva proaspata, asa as descrie-o

nu arata la fel de spectaculos ca romancele, nu-ti iau ochii pe strada, dar stralucesc de zambet si prospetime

ei, si femeia olandeza de peste 35 de ani devine ageless

in jurul meu am foarte multe femei trecute de 35-40 de ani, pe cuvant daca imi dau seama ce varsta au, toate arata hmm, la fel

se vad niste riduri, se vad niste urme de burta (mda, doar fac cate trei copii), unele renunta la vopsit, insa raman fresh si vesele si cu lumini in ochi

au prieteni, tabieturi, sunt active, traiesc

invatatoarea baietelului arata foarte bine conservata, fix genul de care vorbeam, si in mintea mea incercand sa-i atribui o varsta am zis ca trebuie sa aiba vreo 45. la o cafea cu vecina am vazut poze din primul ei an de invatamant, acum 40 de ani :D

deci scopul meu in viata este sa devin ageless

sa-mi pastrez zambetul si luminitele de care m-am molipsit acum 9 luni

sa continui sa merg la Pilates si la fitness, sa ma apuc de biciclit in primavara, sa ma inscriu intr-un club de fotografie imediat ce reusesc sa devin independenta linvgistic, sa-mi pastrez prieteniile noi si sa-mi fac alte si alti prieteni cu care sa impart bucuriile

sa ma stafidesc asa, intr-un mod placut privirii si sa-mi conserv varsta intr-un mister de neghicit privitorului :)

olandeza frumoasa si atemporala la carnaval:

lovely Dutch lady carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

peste 20 de ani (? cred. cum va spun, nu imi pot da seama), eu cu o prietena, la carnaval :P (sper ca eu o sa fiu aia mai slaba :D )

Dutch hippie ladies carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

* disclaimer: 1. ma apuca din astea in preajma zilei mele de nastere; 2. nu generalizez, fac niste observatii generale la modul amuzat

negociatorul

februarie 19, 2015 13 comentarii

– Mami, eu de ce nu am un bebelus? Toti colegii mei au.

:D ei, puiule, asta e complicat, sunt mai multe lucruri care trebuie luate in considerare, nu e chiar ca o jucarie.

– Ce lucruri?

– Pai trebuie sa astepti sa creasca la mami in burtica. Mult. Si mama o sa oboseasca, n-o sa te poata lua in brate, trebuie sa ai rabdare cu ea. Si apoi bebe e mic-mic, plange mult, trebuie sa-l tin in brate, sa-l iubesc si pe el ca si pe tine, sa doarma cu noi, n-o sa te poti juca imediat cu el, trebuie sa creasca.

– Ok. Poate sa doarma cu noi. Si poti sa-l iubesti si pe el ca si pe mine. Altceva?

– Off, pai dragule, ti-am spus, e complicat… trebuie sa ne hotaram eu cu tati intai, apoi sa luam in considerare si lucrurile astea, si multe altele.

-Bine. Am inteles. E complicat. Si dureaza.

pauza 10 minute, revine

– Daca bebelusul mai dureaza, atunci pot sa-mi iau un catel?

– Pai am discutat, catelul ramane singur acasa cat esti tu la scoala, si se simte trist.

– Da, dar si vecinii nostri au caine. Si nu e trist. Si o sa ma joc cu el mult cand sunt acasa.

– Uite, chiar trebuie sa mai cresti ca sa poti avea grija de un catel, nu e o jucarie. Trebuie scos la plimbare de doua ori pe zi, hranit, periat, trebuie sa poti face TU toate lucrurile astea, pt ca o sa fie catelul tau.

– Aham. Trebuie sa mai cresc ca sa pot sa-l plimb. Am inteles.

pauza 10 minute. revine

– Mami, dar macar o pisica pot sa-mi iau? Ca nu trebuie plimbata…

:D

negociatorul, 4 ani jumatate

 

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 81 other followers