lupta mea cu olandeza. sau gafele mele

de cand invat olandeza viata mea a devenit foarte palpitanta

de vorbit tot nu vorbesc decat in cateva propozitii foarte simple, insa sunt in punctul in care cred ca inteleg suficient incat sa comit tot felul de traznai

de pilda, am sunat la urgenta in loc de dr de familie, ca asa am crezut eu ca-mi spune robotul telefonic. asta n-a fost chiar grava, data urmatoare am sunat la medicul specialist :D

azi am bagat-o in sperieti pe mama prietenului Baietzelului la care s-a dus la joaca deoarece am anuntat ca il iau la 16.30 in loc de 15.30 (pentru cunoscatori am zis juma de cinci in loc de juma de patru :D sa moara mama aluia de-a inventat ceasul). dar mi-a placut de ea ca a clipit de doua ori si a zis ca ‘e cam tarziu, 4 e ok?’ :D si m-am prins

acum cateva zile a fost chiar dragut

Baietzelul a primit o invitatie la petrecerea unui prieten (altul decat cel de azi, voi deveni faimoasa, stiu). invitatia in olandeza. eu am princeput-o aproximativ, m-am consultat si cu google translate, toate bune

vine ziua petrecerii, predau copilul, ma duc sa-l iau la ‘ongeveer 17.30u’, ha, asta am inteles

gazdele se uitau cam ciudat la mine

eu ma uitam la ei

si am stat asa vreo 5 minute, copiii erau la masa, eu ma gandeam ca al naibii, uite ca astia nu s-au coordonat bine, ca e ora de plecare si copiii abia mananca :D

dupa vreo 5 minute mi s-a parut suspect asa ca nu mai venea nimeni sa-si ridice copilul

si atunci mama a simtit nevoia sa imi explice, in engleza:

– Nu era nevoie sa vii sa-l iei, il aduceam noi.

-!!! (eu, fara cuvinte)

– Da, scria si in invitatie!

pe invitatie scria asa: Je wordt met een volle buik thuis gebracht!

traducerea din capul meu a fost: “vei ajunge cu burta plina acasa” :D

nici google n-a fost mai destept la faza asta, anyway, traducerea reala e “vei fi adus cu burta plina acasa”, ca atunci mi-a picat si mie fisa ca gebracht nu e participiul de la gebruiken… n-avea ce cauta nici gebruiken, cum nu inteleg de ce trebuia sa ‘devina’ cu burta plina, dar in fine, VA URMA :D

Categories: Nimicuri Etichete:

hai-hui prin Olanda: Willemstad

e atat de frumoasa clatituta asta de tara, parca nu mai dovedim sa o exploram

e drept ca n-avem nici un plan, ci de regula vineri seara la un pahar de vin punem deshtu’ pe harta si ne hotaram incotro o apucam :)

weekendul trecut am fost in Willemstad, ales pentru ca are ceva fortificatii (interes Baietzel) si ceva apa (interes eu) orasul e micut (are in jur de 2,000 de locuitori si a fost atestat drept oras prin secolul XVI), numai bun de  strabatut la pas de plimbare o jumatate de zi

portul arata cam asa 1. willemstad_port fortificatiile le-au dat batai de cap baietilor, pe mine ma cam batea vantul 2. willemstad_fortificatii_1

3. willemstad_fortificatii_2 mie mi-au placut casele cu pod de pe malul apei, case ale caror locatari aveau vizibile inclinatii artistice 4. willemstad_casa cu pantofi am mai comis distractii din seria capra sare masa, iedul sare casa 5. willemstad_capra sare masa

6. willemstad_sarit de pe tunuri cred ca arata spectaculos cortinele de copaci cand e ceva mai verde, insa era frumos oricum 7. willemstad_in oras mai e de vazut Mauritshuis, fost conac de vanatoare al lui Maurits de Orange, construita la 1623 in stil renascentist, acum muzeu 8. willemstad_Mauritshouse alte obiective turistice pe care le-am admirat de la departare fara poze mai sunt un arsenal si o biserica ‘rotunda’, pe biserica chiar imi pare rau ca n-am fotografiat-o, eram prea ocupati sa ne minunam cum poate exista o biserica fara cruce in varf, avea o roza vanturilor evident, nu lipsesc morile de vant. cea din imagine era si casa cuiva, lovely 9. willemstad_windmill all in all, atmosfera si plimbarea in Willemstad se simte cam asa: 10. willemstad_catel cu barca

Categories: Calatorii Etichete:

bunicile olandeze

martie 19, 2015 8 comentarii

… daca nu ai o bunica olandeza, imprumuti… cam cum facem si noi :D Baietzel le zice vecinilor oma si opa (ce bine ca soacra-mea, singura internauta dintre bunici, nu-mi citeste blogul. ma rog, asta sper eu, ca e surprinzatoare)

bunicile olandeze sunt blande si calde si foooaaarte rabdatoare

ieri am petrecut o ora si ceva in parculet dupa o repriza de joaca acasa la un prieten, cu bunica si prietenul

parca erau doi tatari, l-am adus cu nisip in cap si am facut movilita de nisip in curte cand am scuturat hainele si adidasii

au carat galeti de nisip sus pe tobogan, au creat un fel de palnie si turnau intr-o roaba jos. au mai urcat nisip si cu lingurita, au alunecat pe trepte, si-au dat cu nisip in ochi, baietesti din astea…

ei, bunica olandeza a ras cot la cot cu mine, era un adevarat spectacol cu muci, racnete, fugareli, nisip si chicoteli. n-am auzit nici un ‘nu mai tipa ca te doare gatul’, ‘nu fa aia ca te murdaresti’, ‘nu mai alerga ca transpiri’, etc

la sfarsit li s-a facut foame, copilul a capatat un fursec (ce spalat pe maini?), l-a molfait cu maini murdare si plin de muci in drum spre casa (acasa l-am spalat si n-a patit nimic, protectia copilului, se aude, da?)

imi povestea bunica mandra ca ea locuieste in alt oras, dar miercurea face cu randul cu cealalta bunica la stat cu nepotii si ca ii place, ca isi ajuta si copiii, petrece si ea timp cu nepotii si nici nu e mare efort. cam acelasi sistem l-am vazut si la vecini si la alti prieteni de-ai Baietzelului, imi place, bunica olandeza vreau sa ma fac cand o sa fiu bunica :D

ce-mi place insa cel mai mult e cat de activi sunt bunicii olandezi. vecinii nostri pensionari au o viata sociala mai bogata decat noi :D au seara de jucat carti, seara de vizita la un frate, zi de nepoti, mereu vin si pleaca la alti bunici din gasca lor, nonstop gradinaresc, se plimba, nu inteleg de unde au atata energie (soc a fost cand imi povestea vecina ca simte ca a imbatranit, ca spala geamurile numai o data pe luna, inainte le spala saptamanal. well, nu i-am zis ca eu le spal de 2 ori pe an…)

ei, si bunicii care duc lipsa de nepoti se lipesc de copilasi ceva de groaza. Baietzel are un lipici… la restaurant stiu dinainte ca va clipi de doua ori din gene catre cafeaua unei babute singure la masa si i se va dona fursecul

apoteotic a fost cand a capatat 2 euro la supermarket de la un cuplu de bunici. bunicul s-a uitat intai la tac’su, tac’su a facut ochii mari, bunicul a gesticulat sa lase copilul in pace si i-a dat 2 eur pt pusculita (asa a inceput pusculita si educatia financiara). acasa s-a declansat dezbaterea- eu am sustinut (inca sustin?) ca stilul meu vintage e cam prea vintage si poate pare ca imi lipsesc cativa euro :D, tac’su sustine ca ‘daca a facut un olandez sa ii dea BANI, are un viitor financiar stralucit’ :D

in concluzie? hm, n-am nici o concluzie. doar ca bunicile si bunicii olandezi sunt faini, atat. ne plac. i-am pus pe lista de to do cand o sa fiu mare :P

Categories: Emigrare Etichete:

oraselul alb

martie 10, 2015 6 comentarii

a venit primavara si noi am reinceput hoinareala

weekendul trecut am fost un pic in Roermond, in outlet, am vizitat si orasul care e chiar frumos, insa outletul e cam mult zgomot pt nimic, i-am luat copilului adidasi si eu nu m-am putut abtine de la asa ceva:

blugi

copilul a comentat ca de ce mi-am cumparat blugi deja rupti, am fost sursa glumitelor baietilor, dar mie mi-au placut :D si cam atat am cumparat, nici nu cred ca mai revenim, outlet, outlet, dar mi s-au parut totusi foarte scumpe toate

ei, si cireasa de pe tortul weekendului a fost Thorn, oraselul alb

m-as muta acolo :)

e la jumatate de ora cu masina de Eindhoven, un orasel din secolul x, fosta manastire, istorie interesanta in jurul lui, s-a pastrat insa in partea istorica linistea si calmul si frumusetea

cam asa

thorn_1

si asa

thorn_3

cladirile din centrul vechi sunt toate albe, te plimbi agale pe stradute si descoperi

thorn_2

mi s-a parut delicioasa vrajitoarea din varful casei :)

thorn_4

au si crama si vie (nu credeam ca exista asa ceva in Olanda), multe terase si restaurante chic, poti sa petreci o zi tihnita in oraselul asta

amuzant o sa vi se para cand va anunta sistemul de navigatie ca ati trecut granita, noi am crezut ca a innebunit divaisul, cel pe care il aveam inainte a incercat o data sa ne omoare spunandu-ne sa viram stanga si in stanga era o prapastie, am crezut ca ne urmareste vreun spirit al GPS-urilor criminale, dar acasa am verificat si cica asa e, e la cateva sute de metri de granita cu Belgia :D

din pacate, poze mai acatarii nu am deoarece am plecat cu obiectivul de 30-110mm, care mi-a limitat unghiul privelistii, imi place cat de sharp ies pozele, insa cel de 10-30mm imi e mai comod, mi-a fost efectiv lene sa schimb. mea culpa

de vizitat. si de revenit ;)

despre Mc, dulciuri si parenting neextremist

martie 7, 2015 9 comentarii

azi copilul meu de 4 ani jumatate a cerut sa mearga la McDonalllllds (cu llll olandez :D )

ne-am socat un pic, la Mc am fost de 2 ori in viata noastra in 3, o data cand era bebelus si ne-am oprit sa ne luam o cafea, si inca o data anul trecut inainte sa plecam din Romania, cand era cea mai convenabila locatie sa ne vedem cu niste oameni dragi. s-ar putea sa mai fi fost, dar nu-mi amintesc

(extremism ar insemna sa ma apuc sa teoretizez cum as fi putut sa evit intalnirea cu ei fix la Mc :D nu o fac. nici n-am incercat. principiul meu de doamna eleganta e ca nu imi scot in evidenta convingerile in interactiunile cu persoanele care imi plac, ci fac balet. all in all, noi n-am mancat, am ciugulit din meniul lor, insa era un clown Ronald McDonald care i-a terminat pe copii)

asa ca un an mai tarziu, copilul si-a amintit cumva

asa ca l-am dus la Mc

sincer, nu mi se pare sfarsitul lumii. am dat 12 euro pt toti 3, eu o salata cu doua bucati de pui -prajite, dar ma rog, tind sa cred ca dressingul era mai criminal caloric decat puiul-, tac’su un burger si copilul un meniu de copil cu jucarie, un burger cu peste spoit cu ceva sos care parea de rosii, cartofi prajiti (vreo 15 paie), salata de fructe si un nectar

ochiometric nu mi s-a parut hipercaloric ce am mancat noi si nici complet tampit. nu zic ca o sa ma mai duc, dar ca idee, mie nu mi se pare gaura in cer ca mergi la Mc ocazional. cunosc parinti care au refuzat sa-si lase copiii la petreceri care se tineau la Mc pentru ca erau la Mc. ma lasi? la varsta la care copilul isi doreste sa mearga la o petrecere mai sanatos pt el este ca eu, ca parinte, sa-l ajut sa se integreze, sa fie cu prietenii lui, decat sa ma cramponez de principiile mele

cand mergem la cumparaturi, el cere si isi alege ceva dulce. eu gatesc, nu-s o mama gospodina obsedata, insa reusesc ca la noi in casa sa se manance mancare, nu porcarii. totusi, daca unul dintre noi isi doreste neaparat o porcarie (nu trei, nu zece), in ciuda regulii ca in casa nu intra porcarii, si-o cumpara. pe copil il dascalesc, il dirijez, stie foarte bine ce e si ce nu e sanatos, si totusi el isi doreste un fursec, o acadea, o bezea. ii explic, el alege. se bucura. face parte din farmecul copilariei

si la desene il las. cu text, fara cicalire, stie ce e de stiut. sunt mandra de el. se uita la ce-i place si apoi inchide singur si se duce la joaca

si mie imi placeau desenele cand eram copil si imi placeau si dulciurile

faptul ca la 4 ani jumatate copilul meu isi stie singur masura, imi arata ca am procedat corect. e un omulet echilibrat, care se bucura de viata

si eu cu el

scopul meu in viata (frivol adica)

februarie 26, 2015 16 comentarii

romancele sunt frumoase, mergi pe strada si, chiar femeie hetero daca esti, tot ti se scurg ochii, sunt frumoase de pica

… pana pe la 35-40 de ani asa, cel mult

odata ce au bifat casa, familie, copii, nu mai au nimic de demonstrat si de obtinut, femeia trece in plan secund

sigur, e mai comod asa, sa te ascunzi in povara maternitatii, a lipsei de timp si energie si a banilor ca sa nu te duci la sala, sa te abtii de la merdeneaua de la metrou, seara dupa ce au adormit toti sa nu pui si tu o crema pe fata, un epilator prin zonele esentiale, sa nu te uiti in oglinda inainte de a iesi din casa, s.a.m.d.

dupa vreo 35-40 de ani romanca frumoasa moare

mama unei foste colege de cresa de-ale baiatului meu e cu vreo doi ani mai tanara decat mine… am aflat asta cu stupoare pentru ca tinem legatura si isi serba ziua de nastere… eu am acusica 37, femeia asta arata de minim 40-45 de ani…

olandezele tinere sunt si ele frumoase, se machiaza, dar nu excesiv, se imbraca cu multa imaginatie dar nu intr-un mod provocator si sexual, au grija de ele, frumusetea lor e cumva proaspata, asa as descrie-o

nu arata la fel de spectaculos ca romancele, nu-ti iau ochii pe strada, dar stralucesc de zambet si prospetime

ei, si femeia olandeza de peste 35 de ani devine ageless

in jurul meu am foarte multe femei trecute de 35-40 de ani, pe cuvant daca imi dau seama ce varsta au, toate arata hmm, la fel

se vad niste riduri, se vad niste urme de burta (mda, doar fac cate trei copii), unele renunta la vopsit, insa raman fresh si vesele si cu lumini in ochi

au prieteni, tabieturi, sunt active, traiesc

invatatoarea baietelului arata foarte bine conservata, fix genul de care vorbeam, si in mintea mea incercand sa-i atribui o varsta am zis ca trebuie sa aiba vreo 45. la o cafea cu vecina am vazut poze din primul ei an de invatamant, acum 40 de ani :D

deci scopul meu in viata este sa devin ageless

sa-mi pastrez zambetul si luminitele de care m-am molipsit acum 9 luni

sa continui sa merg la Pilates si la fitness, sa ma apuc de biciclit in primavara, sa ma inscriu intr-un club de fotografie imediat ce reusesc sa devin independenta linvgistic, sa-mi pastrez prieteniile noi si sa-mi fac alte si alti prieteni cu care sa impart bucuriile

sa ma stafidesc asa, intr-un mod placut privirii si sa-mi conserv varsta intr-un mister de neghicit privitorului :)

olandeza frumoasa si atemporala la carnaval:

lovely Dutch lady carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

peste 20 de ani (? cred. cum va spun, nu imi pot da seama), eu cu o prietena, la carnaval :P (sper ca eu o sa fiu aia mai slaba :D )

Dutch hippie ladies carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

* disclaimer: 1. ma apuca din astea in preajma zilei mele de nastere; 2. nu generalizez, fac niste observatii generale la modul amuzat

negociatorul

februarie 19, 2015 13 comentarii

- Mami, eu de ce nu am un bebelus? Toti colegii mei au.

:D ei, puiule, asta e complicat, sunt mai multe lucruri care trebuie luate in considerare, nu e chiar ca o jucarie.

– Ce lucruri?

– Pai trebuie sa astepti sa creasca la mami in burtica. Mult. Si mama o sa oboseasca, n-o sa te poata lua in brate, trebuie sa ai rabdare cu ea. Si apoi bebe e mic-mic, plange mult, trebuie sa-l tin in brate, sa-l iubesc si pe el ca si pe tine, sa doarma cu noi, n-o sa te poti juca imediat cu el, trebuie sa creasca.

– Ok. Poate sa doarma cu noi. Si poti sa-l iubesti si pe el ca si pe mine. Altceva?

– Off, pai dragule, ti-am spus, e complicat… trebuie sa ne hotaram eu cu tati intai, apoi sa luam in considerare si lucrurile astea, si multe altele.

-Bine. Am inteles. E complicat. Si dureaza.

pauza 10 minute, revine

– Daca bebelusul mai dureaza, atunci pot sa-mi iau un catel?

– Pai am discutat, catelul ramane singur acasa cat esti tu la scoala, si se simte trist.

– Da, dar si vecinii nostri au caine. Si nu e trist. Si o sa ma joc cu el mult cand sunt acasa.

– Uite, chiar trebuie sa mai cresti ca sa poti avea grija de un catel, nu e o jucarie. Trebuie scos la plimbare de doua ori pe zi, hranit, periat, trebuie sa poti face TU toate lucrurile astea, pt ca o sa fie catelul tau.

– Aham. Trebuie sa mai cresc ca sa pot sa-l plimb. Am inteles.

pauza 10 minute. revine

– Mami, dar macar o pisica pot sa-mi iau? Ca nu trebuie plimbata…

:D

negociatorul, 4 ani jumatate

 

detectiva din mine care a prins monstrul mancator de lingurite

februarie 12, 2015 7 comentarii

in casa noastra de la o vreme au inceput sa dispara lingurite. si furculite, dar in principal linguri si lingurite

o vreme l-am suspectat pe Baietzel, care, daca-l trimiti cu farfuriuta cu un rest de mar sa arunce cotorul si sa o puna in chiuveta, ori le arunca pe amandoua la gunoi, ori gasesc mar in chiuveta :D

in casa locuim doar noi 3, vizitatori avem periodic, dar nu vad pe nici unul dintre ei sa plece cu lingurile mele de duzina de la Ikea

problema s-a acutizat la un moment dat, deoarece, in ciuda faptului ca am cumparat mai multe seturi de tacamuri, farfurii, cani si alte cele atunci cand ne-am luat masina de spalat vase, cam incepeam sa ramanem fara :D

ei, si dupa ce m-am inflamat eu citindu-l pe Jo Nesbø, s-a trezit spiritul detectivistic din mine

am inceput sa spionez, sa vad cine si ce face cu lingurile

nimic concludent

pana acum vreo doua saptamani, cred

era o seara linistita, copilul dormea, consortul se uita la ceva pe netflix, si eu mancam o inghetata

am filozofat pe tema inghetatei, era buuuuna, intai am zis sa mai luam, apoi am decis ca mai bine nu, ca o mananc

am terminat inghetata. am oftat. stiam ca e ultima

m-am dus sa arunc cutia

si cand colo…

ma uit siderata. ma mai uit odata, tot nu-mi vine sa cred

cutia de inghetata era in cosul de gunoi

LINGURITA era, si ea, tot in cos

EU aruncasem lingurita la gunoi, cu tot cu cutie

:D mystery solved

acum sa vedem daca ma prind cand si ce fac cu sosetele si cu furculitele

ce-am mai citit in ianuarie 2015

februarie 12, 2015 4 comentarii

state of wonderState of Wonder, Ann Patchett – una dintre cartile care mi-au placut cel mai mult luna asta. am mai citit Bel Canto anul trecut, scriitoarea nu se dezminte. e o carte de consum, care are insa totusi substanta, are aventura, introspectie, mister, surpriza, inedit, cam tot ce ii trebuie. in plus, finalul n-a mai fost trantit ca in Bel Canto, ma voi intoarce la autoare. de citit

 

 

 

as vrea sa ma astepte si pe mine cinevaAs vrea sa ma astepte si pe mine cineva, Anna Gavalda – cu aceasta ocazie mi-am amintit de ce nu-mi plac culegerile de short stories. nu au destul fir narativ ca sa le prind mesajul si sa intru in conventia fantastica. mie nu mi-a placut din acest motiv, insa merita citite, nu am de comentat despre stil si arta narativa, doar n-au fost pe gustul meu

 

 

 

snowmanThe Snowman, Jo Nesbø – hmm, asa cevaaa, dupa cum spuneam, de la Rodica Ojog-Brasoveanu (adica de prin liceu) n-am mai patit :D multumesc pentru recomandare, Alexandra :) daca va plac romanele politiste, aveti nopti albe ga-ran-ta-te. ceva de groaza, parol. i-am dat totusi numai 4 stelute pe goodreads pentru ca are cam prea mult sange si orori cam prea detaliate pentru firea mea sensibibila, de asta imi e cam frica sa ma apuc de urmatoarele :)

 

 

lulu in marrakkechLulu in Marrakech, Diane Johnson – intrucat timpul meu pe lume si asa in general si particular e limitat, de regula incerc autori noi dintre premiati, nominalizati sau laudati de cunoscuti. asa am ajuns la Diane Johnson, ceva cu un Pulitzer si inca vreo cateva, in fine, poate ar fi trebuit sa incep cu Persian Nights, nu stiu daca mai am curaj sa o incep. cert e ca nu mi-a placut deloc cartea asta. a inceput promitator, autoarea scrie frumos si cu talent, cartea e foarte documentata, muncita, insa, un mare insa, s-a apucat sa scrie despre ce nu stie. rezultatul e cam fortat, nimic n-a prea iesit cum trebuie, nici intriga, nici personajele. de citit poate in avion, vara

 

mansarda la parisMansarda la Paris cu vedere spre moarte, Matei Visniec – absolut delicioasa, savuroasa si aproape de necomentat de la micimea mea… chiar ca nu prea am ce sa spun decat s-o cititi, foarte merita. are absolut tot ce ii trebuie+stilul lui Visniec

 

 

 

 

poezii cenzuratePoezii cenzurate, Adrian Paunescu – arrrggh, cu aceasta voi incheia nebunia de m-a apucat de vreo doua luni cu cititul de poezie. Paunescu are stilul lui placut, n-are cum sa nu-ti placa, e ca o muzica asa, insa poeziile cenzurate de citit cu titlu informativ… eu nu m-am lamurit totusi cum de a mai trait el dupa ce a scris asa ceva, ca si daca le tinea in sertar, sertarele aveau ochi, se stie

 

 

 

insomniaInsomnia, Stephen King – pentru Stephen King mereu chapeau bas, adica stie sa te tina in carte chiar de nu-ti place :) am mai citit Carrie si The Dead Zone anul trecut, pentru mine e ca un sportulet asa, adica bun de odihnit mintea si obosit corpul :) glumesc, e placut de citit, antrenant, dar e Stephen King si e Stephen King, ce sa zic

evaluarea si sedinta cu parintii in Olanda

februarie 8, 2015 18 comentarii

saptamana trecuta am avut sedinta cu parintii. de fapt, sedinta cu parintele, ca e individuala :D

a durat 20 de minute, timp in care invatatoarea mi-a prezentat evaluarea evolutiei copilului din august pana in februarie. copil de grupa 1, 4 ani si 5 luni, scoala olandeza obisnuita de cartier

mi-a placut enorm, am avut senzatia de ‘asa trebuie sa fie’, de normalitate

evaluarea s-a facut pe abilitati si competente, vreo 20 erau, gen limbaj, motricitate fina, motricitate ne-fina?(traiesc si vorbesc o amestecatura de engleza cu olandeza, nici nu ma mai straduiesc sa echivalez in mintea mea unele lucruri), conformism, abilitati vizuale, auditive, numerice, orientare in spatiu si timp, din astea

nu mi-au fost prezentate note sau ierarhii intre copii, ci era reprezentat grafic unde se afla el conform testelor comparativ cu varsta reala

am vazut si testele, consistente si recunosc ca unele imi puneau si mie probleme :D

closca din mine a fost foarte mandra, desi n-am decat meritul de a fi facut copilul :D, s-a descurcat excelent, a fost prima data cand mi s-a spus ‘suntem mandri ca-l avem pe fiul dvs la scoala noastra’, in afara de limbaj, unde e cu 2 luni sub nivelul varstei pe care o are (geez, invata limba de 5 luni) si conformism, omuletul e cu cateva patratele peste varsta lui, foarte bine

ca sa revin la conformism, o observatie proprie: – invatatoarea mi-a spus destul de serioasa asa ca uneori trebuie sa-i repete de doua ori ceva ca sa o asculte :)

ma bufnea rasul, dar am inteles. am inteles si de ce o prietena din Romania se mira cum de asculta copiii astia cand le spui ceva. pai de asta, ca daca le spui a doua oara e deja deosebit, nu-i standard :D

asa se poate educatie fara tipete, fara amenintari si fara pedepse

un alt lucru pe care l-am remarcat a fost atentia si timpul alocat in discutie bunastarii si fericirii copilului. invatatoarea mi-a spus ca e multumita ca lui ii place la scoala, ca e un copil fericit, ca se vede in limbajul corpului lui cand intra in clasa, transmite ceva de genul ‘here I am, look at me, I’m happy to be here, come join me’ :)

cred ca jumatate din timp a fost alocat aspectelor legate de cat de fericit e, cum se raporteaza la universul inconjurator, cat de bine si cum relationeaza cu ceilalti copii, cu adultii, felul in care percepe activitatile si invatarea

dupa cum spuneam, nu mi s-au prezentat clasamente si ierarhii intre copii. nu stiu daca e primul sau ultimul din clasa si nici cum se descurca ceilalti. mi se pare absolut normal si logic. ei trebuie sa invete pentru ei insisi, pentru ca-si doresc asta, nu ca sa fie ‘primii din clasa’, ‘mai buni decat colegul’, etc. nu se incurajeaza competitia intre copii la invatatura, insa spiritul competitiv se manifesta la sport. copilul mi-a si spus odata acasa: ‘nu facem intrecere decat la sport’. la varsta asta, mie mi se pare echilibrul perfect

un alt lucru pe care l-am remarcat, si cu care si inchei insiruirea, ca ma lungesc, o sa revin pe parcurs asupra sistemului educational de aici, este invatarea

am venit aici cu destule prejudecati (da, oricat ne credem noi, romanii, de deschisi si blablabla, un rahat, ii judecam maxim pe altii si ne si place asta), una dintre ele fiind ca ‘in alte tari’ ‘nu se face carte’, ca mvai, in clasa x invata ce invata in Romania in clasa x-y

nu e asa

depinde mult de ce asimileaza fiecare copil, li se da sansa si sunt expusi la informatie, dar depinde de fiecare copil ce ia si ce asimileaza, nu sunt fortati

eu traiam cu impresia ca la 4 ani, in grupa 1 (invatamantul obligatoriu incepe la 5 ani aici), fac un fel de gradinita

well, nu prea. am vazut teste complexe, care contineau destula matematica si logica

m-am trezit intr-o zi ca baietelul meu stie sa-si scrie numele si ca recunoaste fotografic cuvinte simple

in alta zi imi arata litere si imi si exemplifica, mmm (le invata fonetic, nu a-be-ce-de) de la mama

cifrele nu doar le recunoaste si le enumera, ci le intelege semnificatia, face multimi cand se joaca si mimeaza exercitii gen ‘the odd one out’, cu siruri de numere

si eu NU lucrez NIMIC cu el acasa. refuz sa fac asta. poate o s-o fac peste cativa ani cand se apropie examenul ala de liceu, dar mie mi se pare ca asta e treaba scolii, treaba mea de mama e sa ma joc, sa-l alint, sa-l fac sa se simta protejat si in siguranta, sa-l invat altele, sisteme de valori, sa fiu un exemplu la care sa se raporteze, nu sa fiu invatatoarea a doua

deci tot ce stie, stie de la scoala, si dupa 5 luni de scoala olandeza, parerea mea e ca SE FACE SCOALA aici. asa cum mi se pare mie ca trebuie sa fie

dupa cum spuneam, o sa revin asupra subiectului, pt ca ma intereseaza si ma pasioneaza, insa nu vreau sa ma lungesc intr-un singur articol. mama unui prieten de-al baietelului e profesoara la o scoala democratica (nici nu stiam ca exista!), am discutat putin despre asta, mi se pare fenomenal conceptul, cand o sa adun suficiente informatii o sa scriu separat despre asta, de exemplu

a inceput sa-mi placa si mie scoala :)

Categories: Emigrare Etichete:

despre co-sleeping. discutie

februarie 5, 2015 10 comentarii

copilul, 4 ani si 5 luni, doarme cu noi de cand avea un an

(povestea co-sleepingului nostru si teoria mai pe larg le-am expus aici )

discutie serioasa intr-una din seri

-Mami, voi nu mai vreti sa dormiti cu mine? Nu va mai place?

-Puiule, de unde ti-a venit ideea asta? Sigur ca ne place sa dormim cu tine. Ai patul tau si camera ta, cand o sa vrei tu, numai cand o sa vrei tu, o sa dormi la tine in camera, stai linistit.

Ofteaza.

-Cateodata nu mai am loc destul in patul nostru.

-Ei, asta pentru ca cresti, asta e bine, dar avem destul loc.

Ofteaza iar.

-Trebuie sa mai cresc. Stii de ce nu dorm eu in camera mea? Pentru ca mi-e frica, mami. Mi-e frica de intuneric.

-Putem pune fluturasul (aka lumina de veghe) daca vrei.

-Stiu. Dar tot mi-e frica. Eu stiu ca nu exista in realitate monstri si fantome, dar tot mi-e frica. Si cand dorm cu voi stiu ca tu si tati ma aparati. Si cand visez urat, te tin in brate si imi trece.

atat

sa moara teoriile co-sleepingului si altele asemenea…

Categories: De-ale mele Etichete:

sport de oameni lenesi

ianuarie 24, 2015 4 comentarii

cum la cei 36 de ani ai mei incep sa simt ca ruginesc si cele 10-15 minute de scalambaiala zilnica pe cont propriu nu par sa aiba mare efect, am luat decizia mareata de a merge la sala

scopul principal fiind sa-mi (re)intru in forma si sa-mi corectez postura, intrucat incep sa arat a baba gheboasa, ca de slabit nu prea am nevoie (2-3kg n-ar strica, totusi), am zis sa merg la Pilates

pfuai

initial m-am speriat, mi-au zis sa-mi aduc prosop si sticla cu apa si m-au avertizat ca va fi foooaaarte greu :D

dupa o ora am iesit netranspirata, n-am baut nici o gura de apa. in conditiile in care am facut toate exercitiile si destul de corect, ca era atenta instructoarea

de simtit imi simt niste muschi pe care nu stiam ca-i am and stuff, dar… hmmm… e un sport pentru oameni lenesi

de aceea o sa ma mai duc

mi-am facut abonament pe un an :D

(daca va e lene sa faceti sport, sau daca doar vreti sa va prefaceti ca faceti sport, there you go, aveti un pont)

Top 10 carti citite in 2014 si-o lista

ianuarie 21, 2015 5 comentarii

pentru ca mi se pare o initiativa frumoasa Biblioteca Bloggerului Român – Ediţia II – anul trecut a fost o sursa de inspiratie pentru lecturile planificate si o sa ma inspir si anul asta – iaca si ce mi-a placut cel mai mult din ce-am citit anul trecut

Top 10 2014

  1. La portile moscheii, Kabder Abdola-11 puncte
  2. Hotel du Lac, Anita Brookner -10 puncte
  3. The Forty Rules of Love, Elif Shafak -9 puncte
  4. Suite Française, Irène Némirovsky-8 puncte
  5. The Kite Runner- Khaled Hosseini -7 puncte
  6. The Senator’s Wife, Sue Miller -6 puncte
  7. Before I Go to Sleep, S J Watson – 5 puncte
  8. The Tombs of Atuan, Ursula K. Le Guin– 4 puncte
  9. Bel Canto, Ann Patchett – 3 puncte
  10. Caminante, Octavian Paler– 2 puncte

 

Alte carti citite in 2014:

The Snow Child, Ewoyn Ivey

Caleb’s Crossing, Geraldine Brooks

Pas cu pas, Klaus Iohannis

Dragostea, Mircea Cartarescu

The Lake Shore Limited, Sue Miller

The Midnight Palace, Carlos Ruiz Zafon

Of Love and Other Demons, Gabriel Garcia Marquez

Lumii ii spuneau padure, Ursula K. Le Guin

Ca apa pentru ciocolata, Laura Esquivel

The Summer Without Men, Siri Hustvedt

The Ghost Writer, John Harwood

Milarepa, Eric-Emmanuel Schmitt

Last Night in Montreal, Emily St. John Mandel

The Celestine Prophecy, James Redfield

Lie Down with Lions, Ken Follett

The Other Boleyn Girl, Philippa Gregory

Stewart O’Nan, Emily, Alone

William Trevor, Love and Summer

Marilynne Robinson, Gilead

Stef Penney, The Tenderness of Wolves

N. K. Jemisin, The Hundred Thousand Kingdoms

Simon Toyne, Sanctus si The Key

Hakan Nesser, Mind’s Eye

Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog

JK Rowling, The Casual Vacancy

Seria Fever, Karen Marie Moning

The Medici Secret, Michael White

Philipp Vandenberg- Conjuratia sixtina

Desertul pentru totdeauna, Octavian Paler

The Dead Zone, Stephen King

Divergent, Veronica Roth

Almost Dead, Assaf Gavron

People of the Book, Geraldine Brooks

Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt

Gone Girl, Gillian Flynn

What I Loved, Siri Hustvedt

The Museum of Innocence, Orhan Pamuk

Cronica Pasarii Arc, Haruki Murakami

The Girl with a Pearl Earring-Tracy Chevalier

Adam and Eve and Pinch Me- Ruth Rendell

Nights in Rodanthe-Nicholas Sparks

The Bookseller of Kabul- Åsne Seierstad, Ingrid Christopherson

Orasul cu salcami, Accidentul- Mihail Sebastian

Lake of Dreams- Kim Edwards

Jocurile Foamei-Suzanne Collins

The Ice Princess- Camilla Läckberg

A Thousand Splendid Suns- Khaled Hosseini

Sa ucizi o pasare cantatoare- Harper Lee

Seria Ender, Orson Scott Card

Blasphemy- Douglas Preston

Mici reviewuri despre fiecare din ele gasiti cu search, sau in categoria Lecturi, unde sunt organizate pe ce-am citit in fiecare luna

Daca aveti blog, sunteti invitati sa participati la acest proiect.

lectia de olandeza

ianuarie 9, 2015 4 comentarii

-Daca vrei sa inveti olandeza, trebuie sa repeti dupa mine, ca eu stiu.

-Bine, repet.

-Oor.

-Oor.

-Ogen.

-Ogen.

-Ik heb.

-Ik heb. Dar ce inseamna asta? il testez eu

-Aaaa, inseamna, inseamna… eu heb

:D cu traducerea nu sta bine, continuam fara

-Ik heb een snor.

-Ik heb een snor. Hmmm, dar ce inseamna asta, zic eu, detectand o expresie suspecta la omuletul care ma pune sa repet chestii.

Se umfla de ras: inseamna ca am o mustata!!!! adica tu ai mustata, hahaha

stiam eu ca o sa se razbune, de pe vremea cand il puneam noi sa zica chestii

*omuletul, 4 ani si aproape 5 luni

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

o egalitate

ianuarie 8, 2015 10 comentarii

azi, doar despre una, ca-s mai multe, societatea olandeza pune mare pret pe egalitate, echitate si toleranta

eu simt ca mi-am gasit locul aici

cu toate astea

frate, n-am intalnit pana acum vreun olandez care sa se opreasca sa ma lase sa intru eu prima undeva. sau sa-mi tina usa. sau sa ma lase sa ies prima, sau ceva din sfera asta :D

nici macar olandezul cu care sotul meu e prieten de niste ani, a fost in casa noastra si cand eram in Romania, si care e destul de la curent cu si ne amuzam impreuna de diferentele culturale, nu schiteaza vreun gest din aceasta categorie

la un moment dat a fost la un date cu o prietena de-ale mele, mi-a povestit ea amuzata ca n-a condus-o la masina, desi aveau masinile parcate la cateva siruri distanta :D

acum, traind aici, aceasta atitudine mie mi se pare de o naturalete logica

pai nu suntem egali? :D

barbatul meu de cand il stiu imi deschide portiera la masina, usa, imi aseaza scaunul si imi tine haina la restaurant

in Olanda, cand face asta observ priviri cam lungi

oare ce-or gandi ei despre noi? :D

o zi, o scoala, o fata, un baiat

ianuarie 7, 2015 9 comentarii

dimineata. ora 07.30, tras de copil sa se se trezeasca. copil adormit la ora 20, dupa moda olandeza, sa ne intelegem :D

-Dar nu vreaaau, de ce trebuie sa ma trezesc?

-Pentru ca e timpul de mers la scoala.

-La scoalaaaa??? Uraaaa!!!!

*

dupa-amiaza. vreo ora dupa intorsul de la scoala se tot frichineste prin casa, are el ceva, il astept sa spuna. si spune

-Vreau sa-ti spun ceva. M-am tot gandit, dar nu vreau sa te superi.

-(?! copile, ai 4 ani si 4 luni, ce exprimare-i asta??) Stii ca poti sa-mi spui orice.

-Bine. Te superi daca m-a pupat o fata?

-Aaa… cum sa ma supar, chiar ma bucur. Il imbratisez.

-M-a pupat. (ranjeste) Pentru ca ma place. Toti ma plac.

:) restul conversatiei il pastrez privat, dar e de bine. offf, el place o fata si fata il place pe el

*

seara. ora 20

-Cine vine sa bea lapte cald si sa se cuibareasca in pat?

-Eu nu, vreau sa ma mai joc.

-Pai trebuie sa ne odihnim, ca maine e zi de scoala.

-Aaa, ok.

:D si-atat

*

oare pentru ca ii place scoala sau ii place fata??

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

ce-am mai citit in decembrie 2014

ianuarie 3, 2015 8 comentarii

the snow childThe Snow Child, Ewoyn Ivey – o poveste frumoasa, initial te fascineaza intriga- un cuplu care nu poate avea copii, care s-a mutat in Alaska. apoi intervine misterul, fantezia

uneori nu distingeam prea bine realul de imaginar, insa intr-un mod foarte placut, asa, ca o betie a lecturii :)

de citit iarna, molcom, pe indelete

 

 

caleb's crossingCaleb’s Crossing, Geraldine Brooks – spre deosebire de People of the Book, pe care am citit-o in martie si nu m-a impresionat in mod deosebit insa mi-a placut stilul, cartea asta e superba

are un fir narativ foarte captivant, atmosfera si poveste, personaje bine conturate si intri foarte rapid in conventia fantastica si in pielea personajelor. de citit

 

 

pas cu pasPas cu pas, Klaus Iohannis – well, e un fel de carte de memorii deci nu prea aveti de ce sa va faceti nici cine stie ce pretentii sau asteptari literare. eu am citit-o curioasa sa aflu despre omul Presedinte. e o carte care mie mi s-a parut cinstita si corecta din punct de vedere narativo-literaro-artistico-intr-un-fel anume :D mi-a placut de el, mi s-a parut interesant pana cand a intrat in detaliile primariei Sibiului, de acolo m-am plictisit ingrozitor :D concluzia mea e ca e un foarte bun manager, intr-adevar, dar ca ar fi un excelent prim-ministru, nu stiu daca atributiile constitutionale il vor lasa sa faca mare branza ca presedinte. in fine, cartea e interesanta si merita citita

 

la portile moscheiiLa portile moscheii, Kabder Abdola – cred ca e cea mai frumoasa carte despre lumea araba pe care am citit-o. si cea mai veridica. mie personal mi-a adus si un plus de informatii pe partea razboiului Iran-Irak, eram inca mica pe atunci si nu-mi amintesc decat niste stiri vagi

are foarte multa savoare, pana si dramele nu te consuma ca cititor, o lectura de savurat

 

 

VirusVirus, Sidney Sheldon – nu stiu de ce m-am apucat de aceasta carte, sincer. e un fel de film de actiune, genul care imi place mie, e adevarat, cu virusi si catastrofe care fac si dreg, dar ca roman e hmm

in loc de uitat la un film, da, in loc de o alta carte, nu prea :D

 

 

 

dragosteaDragostea, Mircea Cartarescu – prima oara dupa multi ani cand citesc poezie. nu mi-a placut. nu e poezie, e un fel de cotidian metaforizat si epitetizat si indulcit intr-atat incat uneori ai senzatia de poezie prozaica sau cam asa ceva. recunosc, e si primul volum intreg de-l citesc de Cartarescu, am citit pana acum doar in reviste, fragmente, nu un tot unitar. totul asta nu mi-a placut, o sa mai incerc cu Orbitor cred

 

Surse foto: Amazon, cu exceptia Virus, de pe carti-online.com

 

pe unde m-am mai plimbat in decembrie

ianuarie 3, 2015 2 comentarii

in decembrie, desi am socializat destul de mult, mai mult ne-am odihnit si am petrecut timpul impreuna acasa, in familie. in a treia zi de Craciun m-am trezit- singura, baietii m-au lasat sa dorm tarziuuu- si am chiuit de bucurie vazand cam asa ceva:

zapada2

in Olanda se intampla rar, asa ca ne-am bucurat cu totii, ne-am bulgarit cu vecinii si noi am mustacit vazand ca olandezii nu stiau sa-si dezghete masinile :D

am facut om de zapada in fata casei, copilul i-a adaugat un detaliu anatomic despre care a sustinut ca e buric, si desi i-am explicat cu ce seamana, s-a hilizit si a insistat ca nu exista om de zapada fara buric, asa ca a ramas asa :D (de unde deducem ca obsesiile falice sunt innascute)

om zapada

am mai fost si prin Germania, dar nu am fotografii, intrucat am vizitat minunatul obiectiv turistic nu’s ce mall- a innebunit lupul meu, e primul barbat pe care-l cunosc eu care-si duce de buna voie si nesilit de nimeni nevasta la mall, din proprie initiativa :D experienta mallul a fost una ratata, am prins o zi de open Sunday, a fost horror, era plin-plin-plin, ne-au trebuit 2 ore sa iesim la pas de melc, ca altfel nu aveam cum

am revenit in Bruges, mai fusesem in octombrie, mai multe detalii turistice am povestit aici

acum am stat la hotel Bagientje , unde ne-am relaxat

bruges_1este o locatie plina de un sarm aparte, insa nu prea de mers cu un copil- de altfel, ne-au facut o favoare sa ne lase cu el in camera dubla, deci de 2 persoane, nu de 3

curat, chic, personalul f amabil, de altfel e afacere de familie si doamna de la receptie era si proprietara, un mic dejun delicios si dichisit, nu a fost bufet suedez ci adus la masa, nu am fost taxati suplimentar pe cafelele extra ca altceva nu am cerut in plus, meniul pt 2 persoane ne-a ajuns lejer la 3, per total a fost good value for money, si la distanta de mers pe jos pana in centru

daca am fi avut si usa la buda, totul ar fi fost perfect :D oricum, detaliul asta ne-a amuzat pe toti, dar ne-am descurcat, poate vom reveni fara copil

cum de vizitat si imbolnavit dupa ciocolata am facut-o deja, doar ne-am plimbat, am mancat bine in centru, si am admirat luminile si frumusetea aparte a orasului, cam asa:

bruges_4

si asa

bruges_3

aici era un patinoar, insa noi eram deja prea lenesi, ne-am uitat de pe margine

bruges_2

eu iubesc marea iarna, as petrece concedii intregi s-o admir, asa ca nu m-am putut abtine si am facut o vizita de control, sa stim daca revenim la vara, in Oostende, tot in Belgia

e frumooos

paranteza: desigur, mi-a placut mai mult Scheveningen, in Olanda, pentru ca te poti plimba si prin Haga, si zona de shopping stradal la apusul soarelui arata intr-un mare fel, se plimba niste babete super chic mirosind a parfumuri dementiale, pentru mine a fost un fel de betie olfactivo-vizuala (si atat, nu-s ahtiata dupa shopping, insa imi place sa gust atmosfera)

insa in Oostende faleza e intr-un fel cu bistrouri mici si cochete aliniate de iti vine sa le iei pe toate la rand, am si incercat unul, o mancare foarte foarte buna, iar pe partea cealalta o incantare vizuala de produse pescaresti (si gatite, si crude)

oostende_1

am alergat pe plaja, nu eram singurii nebuni care faceau asta, m-am mai linistit, si am admirat peisajul si marea

oostende_2

de Revelion am stat acasa, n-am prea facut poze, intrucat am fost ocupati sa pazim copiii ingroziti de bubuituri :D n-am crezut ca exista bubuiala mai mare decat in Bucuresti, pfuai, astia au inceput de pe la 8 si au terminat pe la 2 noaptea, Baietzel era un pic bulversat si i-am explicat ce se intampla, apoi s-a luminat la fata: pai mama, de ce nu ai spus asa, ca e Revelionul? eu credeam ca a inceput razboiul in Olanda :D

am iesit in fata casei sa urmarim artificiile, am ciocnit sampanie cu toata strada, si apoi, cand bubuiturile au incetat si copiii n-au mai tresarit din somn, ne-am vazut de mancare si beutura

ne-am oripilat am fost suprinsi de gustul deosebit al oliebollen, un fel de gogosi ce se mananca in Olanda numai de Revelion, si care arata ca in poza de mai jos. pe scurt, mie mi s-a parut familiar gustul, e cam ca gogosile mele facute cu paharul cand le ratez :D

oliebollen

am avut un 2014 plin si frumos si un inceput de 2015 promitator

ceea ce va doresc si voua!

anti-serbarea olandeza

decembrie 18, 2014 Lăsați un comentariu

tocmai se incheie Kerstfeest, care-va-sa-zica echivalentul serbarii de Craciun

pur si simplu perfect. perfecta

a fost asa:

– a durat o ora

– in acea ora, copiii au mancat mancare gatita de parinti (pe baza de liste si de reguli) in salile de clasa, la mese amenjate si decorate frumos tot de parinti

– parintii au baut o cafea si eventual au mancat si o supa, + in ultimele 10 minute resturile de la copii :D, si au socializat, intr-o alta sala, tot decorata de un grup de mame

– in ultimele 10 minute, 3 parinti si un copil mai mare ne-au asurzit cu niste cantece la diferite instrumente, 3 cantece, 3 aplauze

si ataaat :D

nu costume, nu poezii, nu bani, nu stress, nu nervi

pur si simplu perfect

m-am simtit ex-ce-lent

ah, si nu am nici o poza, deoarece nu am facut, nimeni nu facea poze

au facut invatatoarele, am vazut, probabil ca vom primi pe email, cred

deci perfectul exista si e normal

ce-am mai citit in noiembrie 2014

decembrie 11, 2014 8 comentarii

the lake shore limitedThe Lake Shore Limited, Sue Miller – o carte destul de grea, un pic incalcita si cu o problematica afectiva destul de consumatoare de energie. mi-a placut, dar am citit-o in doze mici, cum de regula eu nu fac cu cartile, imi ia maxim 3 zile de carte, asta mi-a luat mai bine de o saptamana. de digerat. oricum, imi place mult autoarea, am mai citit in iunie The Senator’s Wife , mi-a placut mai mult precedenta. mai am in kindle While I Was Gone, am citit cateva pagini si m-a prins, insa m-am oprit, evit sa citesc prea multe carti la rand de acelasi autor. later

 

the midnight palaceThe Midnight Palace, Carlos Ruiz Zafon – deci ha, nu stiu in ce faza am fost cand am descarcat atatea carti de adolescenti in kindle, ca tot dau peste ele :) e placuta, frumos scrisa, dar de adolescenti :)

 

 

 

 

caminante-3708Caminante, Octavian Paler – desi el o declara o anti-carte de calatorii, e o carte de calatorii, din care el insa extrage cam ce ma intereseaza si pe mine cand calatoresc, trairi, imagini, senzatii, emotii, atmosfera, sens. in aprilie am citit Desertul pentru totdeauna care nu m-a impresionat in mod deosebit, insa Caminante mi-a placut mult, mult, am savurat-o. de citit, mai ales daca va pasioneaza calatoriile (nu vacantele :P ), Mexicul, cultura maya

 

 

of love and other demonsOf Love and Other Demons, Gabriel Garcia Marquez- ultima care de Marquez citita de mine inainte de asta tin minte ca a fost pe hartie, Dragostea in vremea holerei, si mi-a placut mult. Of Love and Other Demons e o carte superba, te solicita destul de mult si afectiv si ca atentie. mi s-a parut interesant de urmarit stilul si arta narativa in jurul unei actiuni si problematice relativ simple, cu personaje conturate destul de sumar. clar nu e o lectura de relaxare, dar e o lectura dupa care te simti ca atunci dupa ce ai mancat un pranz sofisticat si satios in acelasi timp

 

the word for world is forestLumii ii spuneau padure, Ursula K. Le Guin – Ursula K. Le Guin e o descoperire recenta, am citit in octombrie The Tombs of Atuan si am fost de-a dreptul impresionata. Nici Lumii ii spuneau padure n-a fost mai prejos, ba chiar m-a uimit sa citesc un SF total diferit de ce lecturasem inainte si, avand in vedere educatia ei, ma asteptam sa citesc multa istorie si Egipt in scrierile ei. daca va place SF, unul asezat si gandit, v-o recomand

 

surse foto: pt Caminante, Polirom, pentru celelalte Amazon

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 64 other followers