cand incepi sa uiti de unde ai plecat

aprilie 17, 2015 2 comentarii

ne pregatim de o vizita in Romania, dupa aproape un an de cand am emigrat

vizita e mai degraba administrativa, avem de refacut niste acte ce ne-au fost furate, de inchis niste conturi, mai bifam dentist, oftalmo si alte cateva daca tot venim, etc

eu il anunt pe El:

– Am terminat de facut rezervarile si programarile la medici, acum rezerv si programez intalnirile cu prietenii.

raspuns:

– Sa suni si la banci sa stabilesti intalniri.

:D fix asa, da, El fiind cel care sustine ca mai degraba o sa ne amuzam decat o sa ne enervam in aceasta calatorie

Categories: Emigrare Etichete:

flori si apa, la ele acasa

aprilie 14, 2015 8 comentarii

in weekend am fost in Keukenhof, e o gradina uriasa dechisa publicului in martie-mai, genul de obiectiv turistic de bifat daca vizitezi Olanda

well, pentru ca nu erau inflorite inca toate lalelele (nici nu ai cum sa anticipezi asta, am inteles, depinde de cat de cald e in anul respectiv), mie mi-a placut, dar mi s-a parut un pic tourist trap asa

am gasit totusi destule lalele

1.keukenhof_lalele

si narcise (obsesia piciului)

2.keukenhof_lalele si narcise

gradinile sunt aproape de Amsterdam, noi din Eindhoven am facut o ora jumatate cu masina, motiv pentru care era plin ochi de turisti, veniti si cu autocarele

asa ca ne-am cam calcat pe picioare, noi fotografii :D pe unii eu nu i-am inteles de ce se tavaleau atat, de ex. la aceste flori…

3.keukenhof_misterele fotografiei

dupa cum spuneam, lalelele nu erau toate inflorite, imi imaginez ca poate weekendul viitor sau celalalt (de King’s Day) o sa arate cu totul spectaculos de ex. bucata asta de parc

4.keukenhof_lalele neinflorite

asta e ‘captura’ mea favorita din excursia de weekend: :)

5.keukenhof_the odd one out looking at me

cu greu am convins copilul sa nu se bage si el la aceasta distractie. eu una m-as fi dus, dar as fi dat dovada de parenting inconsecvent

6.keukenhof_fun

in fiecare an, gradinile astea au o anumita tematica, anul asta a fost Van Gogh, nu am intrat in sere deoarece era aglomerat si stiam din experienta ca se lasa cu pierderea rabdarii piciului, asa ca am cedat noi si am facut ceva ce ne place tuturor: sa ne plimbam pur si simplu

pe malul apei

7.keukenhof_water

in padure

8.keukenhof_narcise in padure

poza cu narcisele e ultima din Keukenhof, ne oprisem pe o banca eu si baietelul si il asteptam pe tac’su ramas sa ceva, au venit niste tiganci, vorbeau tiganeste clar si am avut senzatia ca inteleg ce vorbim noi si ca au devenit suspect de atente. am simtit un disconfort brusc, asa ca am luat copilul de o aripa si ne-am indreptat spre iesire

cum marea e la 10 minute cu masina, a trebuit sa bifam si o plimbare pe plaja. ne si place, mie imi face foarte bine aerul sarat cu alergiile mele, si dupa juma de ora de alergat pe plaja copilul nostru doarme lemn, cade secerat efectiv

asa ca am fost in Noordwijk Strand, spre apus, incredibil cat era de animata plaja desi cam batea vantul

9.noordwijk strand_view

mi-a placut foarte mult lumina la ora aia, asa ca am instruit nefotograful sa ma prinda si pe mine in soare. adica in umbra. adica intelegeti voi

10.noordwijk strand_bliss

daca aveti ocazia, bifati Keukenhof, e frumos. si florile, si apa

Categories: Calatorii Etichete:,

muzeu olandez in aer liber, sau o intoarcere in timp cu gust dulce-amarui

aprilie 7, 2015 6 comentarii

in sfarsit, am avut un weekend cu soare, anteriorul a fost cam ploios si am vegetat (din motiv de friguros, ca ploaia nu ne impiedica sa nimic)

am petrecut o zi in Arnhem, intr-un muzeu in aer liber, mai exact Openluchtmuseum

foaaarte frumos, a meritat toti cei 50 de euro cat a fost intrarea pt noi 3, si daca ar mai fi avut rabdare puiul care era rupt de oboseala, am mai fi stat

arata cam asa (pozele nu au nici un filtru si nici nu-s prelucrate, n-am eu rabdarea asta):

1. rnhem_moara

si asa

2.arnhem_lac

ansamblul in sine e intr-un stil caracteristic olandez al lucrului facut cu cap

ai ce face si cu copilasi micuti, si cu copii mai mari

sunt case vechi, oficii postale, labirinturi, oaze educative unde li se pun filmulete si afla diverse din istoria tarii, o tipografie veche unde e un nene care le si demonstreaza ce si cum, o fabricuta de hartie in care chiar se face hartie demonstrativ

pentru copii mai mici (sau mic+ cum e al meu) e un loc de joaca destul de mare

pentru copii mai crescuti oleaca este o mini-ferma, am uitat cum se cheama, unde se exploateaza minorii

6.arnhem_copii la munca

adica au diverse dispozitive de spalat rufe, carat apa, tractor, mulg vaci de lemn (ah, daca ar vedea bunica :D )

5.arnhem_muls vaca de lemn

intre anumite ore copilasii mai mari pot sa aiba grija si de animalute, e distractiv, al meu a hranit vacile

7.arnhem_hranit vaci

dupa cum spuneam, foarte frumos si dulce cu un usor gust amar

ce expun oamenii astia intr-un muzeu, felul in care se traia aici acum 50 de ani e Romania anului trecut din care am venit eu…

la noi tramvaie din astea inca mai circula, nu-s obiecte de muzeu…

4. arnhem_tramvai

Posta la care mergeam eu in Sectorul 4 anul trecut arata cam tot asa, numai ca un piiic mai mare… aici e de muzeu… offf

paranteza: a propos de Posta, in Olanda nu exista, unele magazine din centre comerciale au si birou postal. saptamana trecuta am trimis un pachet, prima data. nenea foarte amabil si foarte ofticat ca am scris expeditorul, deh, mai mic si mai jos, asa am invatat la scoala. cica nu, se scrie foaaarte mic intr-un colt de pachet, ca altfel ‘the machine that reads can’t decide where to send it” :D in vreme ce la Posta din Berceni o tanti se misca cu viteza melcului si imi tipareste chitanta la o imprimanta cu ace… incheiat paranteza

3. arnhem_posta

am urcat printr-un labirint intr-o cladire unde aveau copilasii ecrane la care sa se uite cu interviuri luate oamenilor ce au trait in vremurile ‘de muzeu’

poza nu pun, ca e moaca explicita a piciului si n-am voie, dar povestesc ce-am ascultat si vazut

o mamaie antica, cred ca avea 90 de ani la cat de sfrijita era, povestea ce nasol era ca nu aveau apa in casa si buda… bunica mea a murit acum 2 ani, la aproape 90 de ani si abia anul asta casa aceea va avea apa curenta si baie…

m-am bucurat ca sunt unde sunt si ca am facut saltul asta pentru copilul nostru si pentru noi, insa am simtit toata excursia un gust asa, amar, de om sarac din tara saraca…

ah, dar macar porcii sunt la fel, parol

8.arnhem_porc epic

Categories: Calatorii Etichete:

ro(m)landeza in replici

aprilie 4, 2015 4 comentarii

el, povestindu-i bunicii pe skype despre vizita cu scoala la ferma

– Siii am vazut si un porc. Si kippen si koe siiii een lammetje.

:D aha. si mai ce?

– Siiii branza! Aveau si branza!

– Oau. Si ce fel de branza era?

– (gesticuleaza ca rotunda) :)

– (sfatoasa) Branza se face din lapte. Ce animale care dadeau lapte erau acolo?

– Koe!

– Ce animal e koe?

– Umm, ummm. Koe e… e animalul ala care face muuuu

:) soon to be lost in translation

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

ce-am mai citit in februarie si martie 2015

aprilie 2, 2015 7 comentarii

the thirteenth taleThe Thirteenth Tale, Diane Setterfield – mi-a placut, are un aer aventuros amestecat cu ce-mi place mie, poveste si atmosfera adica, are suspans, personaje bine conturate si final frumos (constat ca exista o arta a finalurilor, degeaba intreg romanul are sare si piper daca sfarsitul e trantit)

de citit intr-o seara de iarna, comod in fotoliu cu o cana de ceai alaturi

 

 

on chesil beachOn Chesil Beach, Ian McEwan – recunosc ca m-a tinut in carte doar stilul autorului si cumva ideea principala, de ilustrare a cum un anume ceva poate schimba cursul vietii, nu mi-a placut tema si firul narativ, insa mi-a placut lectura in sine, voi reveni la autor

de citit daca sunteti intr-o dispozitie buna si/sau va plictisiti un pic :)

 

 

the fault in our starsThe Fault in Our Stars, John Green – asta cred ca e o ramasita a romanelor de adolescenti (sau nu?) prin kindle-ul meu

aparent greu de digerat subiectul, insa e scrisa intr-un fel citibil, e genul de carte care te face sa iti pui intrebari, sa schimbi perspectiva, are multe calitati pentru care merita timpul si efortul. imi place autorul

 

 

lovely bonesThe Lovely Bones, Alice Sebold – are si ecranizare, am vazut trailerul la scurt timp dupa ce am terminat cartea, well, mai bine vedeti filmul :)

in carte ai parte de putine adevarate profunzimi literare, are atmosfera tipica filmelor americane cu crime nerezolvate si drame colaterale and stuff

 

 

 

the astralThe Astral, Kate Christensen – cartea care mi-a placut aproape cel mai mult, desi varsta personajelor si problemele lor sunt cam peste 20 de ani fata de ale mele

este frumos finalul (am eu ce am cu finalurile), desi mi se pare usor neverosimil si greu de intamplat in viata reala ca un personaj cu o anume incarcatura si trasaturi sa accepte pur si simplu si asa de frumos deznodamantul

 

 

it doesn't dieDragostea nu moare, Maitreyi Devi – recunosc, nu am citit-o pana acum :D e printre putinele ‘clasice’ care mi-au scapat (dintre cele pe care vreau sa le citesc, sunt multi clasici la care m-am rezumat la doua titluri de fiecare din toata opera deoarece mi-au displacut profund, par example literatura rusa, o urasc in tot sufletul, am citit ‘necesarul’ si atat)

ei, despre Dragostea nu moare nu am ce comenta, are savoare si sensibilitate feminina si toate ingredientele unei lecturi placute, de citit

 

the towerTurnul, Simon Toyne – am fost mega incantata de primele doua parti, am cautat-o si pe ultima, am primit-o de la o prietena, mi s-a furat laptopul, nu am recerut-o deoarece era in pdf si prea mare sa o pot converti in mobi sau azw, apoi am primit-o de la o prietena de lectura pe care mi-a adus-o blogul :)

nu mi-a placut partea asta, cam dezlanata, scrisa ca sa fie cumva

 

 

paulaPaula, Isabel Allende – e prima oara cand citesc Isabel Allende si o sa ma intorc la autoare, chiar mi-a placut, e si genul meu de scriitura, merita si din punctul de vedere al informatiilor istorice, chiar pe zona aia eu nu am avut vreodata curiozitatea sa aprofundez

de citit

 

 

while i was goneWhile I Was Gone, Sue Miller – Sue Miller este in fisierul de favourite authors de cand am citit The Lake Shore Limited si The Senator’s Wife

mi-a placut la fel de mult ca si celelalte doua carti, clar o recomand pt felul in care te face sa intri in conventia fantastica si sa evadezi placut din realitatea ta, absorbindu-te in lumea cartii

 

 

nimic nou pe frontulNimic nou pe frontul de vest, Erich Maria Remarque – desi imi era cunoscut renumele, nu m-a atras Remarque pana cand nu mi-a povestit despre el prietena de lectura mentionata mai sus

o recenzie cum se cuvine si cu care rezonez gasiti aici la Tomata cu Scufita. ce as mai avea de mentionat e ca eu, mie insami, nu mi-as recomanda aceasta carte, imi displace profund razboiul ca subiect, insa clar mi-as recomanda autorul

Surse foto: Goodreads

 

Categories: Lecturi Etichete:

lupta mea cu olandeza. sau gafele mele

martie 25, 2015 6 comentarii

de cand invat olandeza viata mea a devenit foarte palpitanta

de vorbit tot nu vorbesc decat in cateva propozitii foarte simple, insa sunt in punctul in care cred ca inteleg suficient incat sa comit tot felul de traznai

de pilda, am sunat la urgenta in loc de dr de familie, ca asa am crezut eu ca-mi spune robotul telefonic. asta n-a fost chiar grava, data urmatoare am sunat la medicul specialist :D

azi am bagat-o in sperieti pe mama prietenului Baietzelului la care s-a dus la joaca deoarece am anuntat ca il iau la 16.30 in loc de 15.30 (pentru cunoscatori am zis juma de cinci in loc de juma de patru :D sa moara mama aluia de-a inventat ceasul). dar mi-a placut de ea ca a clipit de doua ori si a zis ca ‘e cam tarziu, 4 e ok?’ :D si m-am prins

acum cateva zile a fost chiar dragut

Baietzelul a primit o invitatie la petrecerea unui prieten (altul decat cel de azi, voi deveni faimoasa, stiu). invitatia in olandeza. eu am princeput-o aproximativ, m-am consultat si cu google translate, toate bune

vine ziua petrecerii, predau copilul, ma duc sa-l iau la ‘ongeveer 17.30u’, ha, asta am inteles

gazdele se uitau cam ciudat la mine

eu ma uitam la ei

si am stat asa vreo 5 minute, copiii erau la masa, eu ma gandeam ca al naibii, uite ca astia nu s-au coordonat bine, ca e ora de plecare si copiii abia mananca :D

dupa vreo 5 minute mi s-a parut suspect asa ca nu mai venea nimeni sa-si ridice copilul

si atunci mama a simtit nevoia sa imi explice, in engleza:

– Nu era nevoie sa vii sa-l iei, il aduceam noi.

-!!! (eu, fara cuvinte)

– Da, scria si in invitatie!

pe invitatie scria asa: Je wordt met een volle buik thuis gebracht!

traducerea din capul meu a fost: „vei ajunge cu burta plina acasa” :D

nici google n-a fost mai destept la faza asta, anyway, traducerea reala e „vei fi adus cu burta plina acasa”, ca atunci mi-a picat si mie fisa ca gebracht nu e participiul de la gebruiken… n-avea ce cauta nici gebruiken, cum nu inteleg de ce trebuia sa ‘devina’ cu burta plina, dar in fine, VA URMA :D

Categories: Nimicuri Etichete:

hai-hui prin Olanda: Willemstad

martie 24, 2015 2 comentarii

e atat de frumoasa clatituta asta de tara, parca nu mai dovedim sa o exploram

e drept ca n-avem nici un plan, ci de regula vineri seara la un pahar de vin punem deshtu’ pe harta si ne hotaram incotro o apucam :)

weekendul trecut am fost in Willemstad, ales pentru ca are ceva fortificatii (interes Baietzel) si ceva apa (interes eu) orasul e micut (are in jur de 2,000 de locuitori si a fost atestat drept oras prin secolul XVI), numai bun de  strabatut la pas de plimbare o jumatate de zi

portul arata cam asa 1. willemstad_port fortificatiile le-au dat batai de cap baietilor, pe mine ma cam batea vantul 2. willemstad_fortificatii_1

3. willemstad_fortificatii_2 mie mi-au placut casele cu pod de pe malul apei, case ale caror locatari aveau vizibile inclinatii artistice 4. willemstad_casa cu pantofi am mai comis distractii din seria capra sare masa, iedul sare casa 5. willemstad_capra sare masa

6. willemstad_sarit de pe tunuri cred ca arata spectaculos cortinele de copaci cand e ceva mai verde, insa era frumos oricum 7. willemstad_in oras mai e de vazut Mauritshuis, fost conac de vanatoare al lui Maurits de Orange, construita la 1623 in stil renascentist, acum muzeu 8. willemstad_Mauritshouse alte obiective turistice pe care le-am admirat de la departare fara poze mai sunt un arsenal si o biserica ‘rotunda’, pe biserica chiar imi pare rau ca n-am fotografiat-o, eram prea ocupati sa ne minunam cum poate exista o biserica fara cruce in varf, avea o roza vanturilor evident, nu lipsesc morile de vant. cea din imagine era si casa cuiva, lovely 9. willemstad_windmill all in all, atmosfera si plimbarea in Willemstad se simte cam asa: 10. willemstad_catel cu barca

Categories: Calatorii Etichete:

bunicile olandeze

martie 19, 2015 10 comentarii

… daca nu ai o bunica olandeza, imprumuti… cam cum facem si noi :D Baietzel le zice vecinilor oma si opa (ce bine ca soacra-mea, singura internauta dintre bunici, nu-mi citeste blogul. ma rog, asta sper eu, ca e surprinzatoare)

bunicile olandeze sunt blande si calde si foooaaarte rabdatoare

ieri am petrecut o ora si ceva in parculet dupa o repriza de joaca acasa la un prieten, cu bunica si prietenul

parca erau doi tatari, l-am adus cu nisip in cap si am facut movilita de nisip in curte cand am scuturat hainele si adidasii

au carat galeti de nisip sus pe tobogan, au creat un fel de palnie si turnau intr-o roaba jos. au mai urcat nisip si cu lingurita, au alunecat pe trepte, si-au dat cu nisip in ochi, baietesti din astea…

ei, bunica olandeza a ras cot la cot cu mine, era un adevarat spectacol cu muci, racnete, fugareli, nisip si chicoteli. n-am auzit nici un ‘nu mai tipa ca te doare gatul’, ‘nu fa aia ca te murdaresti’, ‘nu mai alerga ca transpiri’, etc

la sfarsit li s-a facut foame, copilul a capatat un fursec (ce spalat pe maini?), l-a molfait cu maini murdare si plin de muci in drum spre casa (acasa l-am spalat si n-a patit nimic, protectia copilului, se aude, da?)

imi povestea bunica mandra ca ea locuieste in alt oras, dar miercurea face cu randul cu cealalta bunica la stat cu nepotii si ca ii place, ca isi ajuta si copiii, petrece si ea timp cu nepotii si nici nu e mare efort. cam acelasi sistem l-am vazut si la vecini si la alti prieteni de-ai Baietzelului, imi place, bunica olandeza vreau sa ma fac cand o sa fiu bunica :D

ce-mi place insa cel mai mult e cat de activi sunt bunicii olandezi. vecinii nostri pensionari au o viata sociala mai bogata decat noi :D au seara de jucat carti, seara de vizita la un frate, zi de nepoti, mereu vin si pleaca la alti bunici din gasca lor, nonstop gradinaresc, se plimba, nu inteleg de unde au atata energie (soc a fost cand imi povestea vecina ca simte ca a imbatranit, ca spala geamurile numai o data pe luna, inainte le spala saptamanal. well, nu i-am zis ca eu le spal de 2 ori pe an…)

ei, si bunicii care duc lipsa de nepoti se lipesc de copilasi ceva de groaza. Baietzel are un lipici… la restaurant stiu dinainte ca va clipi de doua ori din gene catre cafeaua unei babute singure la masa si i se va dona fursecul

apoteotic a fost cand a capatat 2 euro la supermarket de la un cuplu de bunici. bunicul s-a uitat intai la tac’su, tac’su a facut ochii mari, bunicul a gesticulat sa lase copilul in pace si i-a dat 2 eur pt pusculita (asa a inceput pusculita si educatia financiara). acasa s-a declansat dezbaterea- eu am sustinut (inca sustin?) ca stilul meu vintage e cam prea vintage si poate pare ca imi lipsesc cativa euro :D, tac’su sustine ca ‘daca a facut un olandez sa ii dea BANI, are un viitor financiar stralucit’ :D

in concluzie? hm, n-am nici o concluzie. doar ca bunicile si bunicii olandezi sunt faini, atat. ne plac. i-am pus pe lista de to do cand o sa fiu mare :P

Categories: Emigrare Etichete:

oraselul alb

martie 10, 2015 6 comentarii

a venit primavara si noi am reinceput hoinareala

weekendul trecut am fost un pic in Roermond, in outlet, am vizitat si orasul care e chiar frumos, insa outletul e cam mult zgomot pt nimic, i-am luat copilului adidasi si eu nu m-am putut abtine de la asa ceva:

blugi

copilul a comentat ca de ce mi-am cumparat blugi deja rupti, am fost sursa glumitelor baietilor, dar mie mi-au placut :D si cam atat am cumparat, nici nu cred ca mai revenim, outlet, outlet, dar mi s-au parut totusi foarte scumpe toate

ei, si cireasa de pe tortul weekendului a fost Thorn, oraselul alb

m-as muta acolo :)

e la jumatate de ora cu masina de Eindhoven, un orasel din secolul x, fosta manastire, istorie interesanta in jurul lui, s-a pastrat insa in partea istorica linistea si calmul si frumusetea

cam asa

thorn_1

si asa

thorn_3

cladirile din centrul vechi sunt toate albe, te plimbi agale pe stradute si descoperi

thorn_2

mi s-a parut delicioasa vrajitoarea din varful casei :)

thorn_4

au si crama si vie (nu credeam ca exista asa ceva in Olanda), multe terase si restaurante chic, poti sa petreci o zi tihnita in oraselul asta

amuzant o sa vi se para cand va anunta sistemul de navigatie ca ati trecut granita, noi am crezut ca a innebunit divaisul, cel pe care il aveam inainte a incercat o data sa ne omoare spunandu-ne sa viram stanga si in stanga era o prapastie, am crezut ca ne urmareste vreun spirit al GPS-urilor criminale, dar acasa am verificat si cica asa e, e la cateva sute de metri de granita cu Belgia :D

din pacate, poze mai acatarii nu am deoarece am plecat cu obiectivul de 30-110mm, care mi-a limitat unghiul privelistii, imi place cat de sharp ies pozele, insa cel de 10-30mm imi e mai comod, mi-a fost efectiv lene sa schimb. mea culpa

de vizitat. si de revenit ;)

despre Mc, dulciuri si parenting neextremist

martie 7, 2015 9 comentarii

azi copilul meu de 4 ani jumatate a cerut sa mearga la McDonalllllds (cu llll olandez :D )

ne-am socat un pic, la Mc am fost de 2 ori in viata noastra in 3, o data cand era bebelus si ne-am oprit sa ne luam o cafea, si inca o data anul trecut inainte sa plecam din Romania, cand era cea mai convenabila locatie sa ne vedem cu niste oameni dragi. s-ar putea sa mai fi fost, dar nu-mi amintesc

(extremism ar insemna sa ma apuc sa teoretizez cum as fi putut sa evit intalnirea cu ei fix la Mc :D nu o fac. nici n-am incercat. principiul meu de doamna eleganta e ca nu imi scot in evidenta convingerile in interactiunile cu persoanele care imi plac, ci fac balet. all in all, noi n-am mancat, am ciugulit din meniul lor, insa era un clown Ronald McDonald care i-a terminat pe copii)

asa ca un an mai tarziu, copilul si-a amintit cumva

asa ca l-am dus la Mc

sincer, nu mi se pare sfarsitul lumii. am dat 12 euro pt toti 3, eu o salata cu doua bucati de pui -prajite, dar ma rog, tind sa cred ca dressingul era mai criminal caloric decat puiul-, tac’su un burger si copilul un meniu de copil cu jucarie, un burger cu peste spoit cu ceva sos care parea de rosii, cartofi prajiti (vreo 15 paie), salata de fructe si un nectar

ochiometric nu mi s-a parut hipercaloric ce am mancat noi si nici complet tampit. nu zic ca o sa ma mai duc, dar ca idee, mie nu mi se pare gaura in cer ca mergi la Mc ocazional. cunosc parinti care au refuzat sa-si lase copiii la petreceri care se tineau la Mc pentru ca erau la Mc. ma lasi? la varsta la care copilul isi doreste sa mearga la o petrecere mai sanatos pt el este ca eu, ca parinte, sa-l ajut sa se integreze, sa fie cu prietenii lui, decat sa ma cramponez de principiile mele

cand mergem la cumparaturi, el cere si isi alege ceva dulce. eu gatesc, nu-s o mama gospodina obsedata, insa reusesc ca la noi in casa sa se manance mancare, nu porcarii. totusi, daca unul dintre noi isi doreste neaparat o porcarie (nu trei, nu zece), in ciuda regulii ca in casa nu intra porcarii, si-o cumpara. pe copil il dascalesc, il dirijez, stie foarte bine ce e si ce nu e sanatos, si totusi el isi doreste un fursec, o acadea, o bezea. ii explic, el alege. se bucura. face parte din farmecul copilariei

si la desene il las. cu text, fara cicalire, stie ce e de stiut. sunt mandra de el. se uita la ce-i place si apoi inchide singur si se duce la joaca

si mie imi placeau desenele cand eram copil si imi placeau si dulciurile

faptul ca la 4 ani jumatate copilul meu isi stie singur masura, imi arata ca am procedat corect. e un omulet echilibrat, care se bucura de viata

si eu cu el

scopul meu in viata (frivol adica)

februarie 26, 2015 16 comentarii

romancele sunt frumoase, mergi pe strada si, chiar femeie hetero daca esti, tot ti se scurg ochii, sunt frumoase de pica

… pana pe la 35-40 de ani asa, cel mult

odata ce au bifat casa, familie, copii, nu mai au nimic de demonstrat si de obtinut, femeia trece in plan secund

sigur, e mai comod asa, sa te ascunzi in povara maternitatii, a lipsei de timp si energie si a banilor ca sa nu te duci la sala, sa te abtii de la merdeneaua de la metrou, seara dupa ce au adormit toti sa nu pui si tu o crema pe fata, un epilator prin zonele esentiale, sa nu te uiti in oglinda inainte de a iesi din casa, s.a.m.d.

dupa vreo 35-40 de ani romanca frumoasa moare

mama unei foste colege de cresa de-ale baiatului meu e cu vreo doi ani mai tanara decat mine… am aflat asta cu stupoare pentru ca tinem legatura si isi serba ziua de nastere… eu am acusica 37, femeia asta arata de minim 40-45 de ani…

olandezele tinere sunt si ele frumoase, se machiaza, dar nu excesiv, se imbraca cu multa imaginatie dar nu intr-un mod provocator si sexual, au grija de ele, frumusetea lor e cumva proaspata, asa as descrie-o

nu arata la fel de spectaculos ca romancele, nu-ti iau ochii pe strada, dar stralucesc de zambet si prospetime

ei, si femeia olandeza de peste 35 de ani devine ageless

in jurul meu am foarte multe femei trecute de 35-40 de ani, pe cuvant daca imi dau seama ce varsta au, toate arata hmm, la fel

se vad niste riduri, se vad niste urme de burta (mda, doar fac cate trei copii), unele renunta la vopsit, insa raman fresh si vesele si cu lumini in ochi

au prieteni, tabieturi, sunt active, traiesc

invatatoarea baietelului arata foarte bine conservata, fix genul de care vorbeam, si in mintea mea incercand sa-i atribui o varsta am zis ca trebuie sa aiba vreo 45. la o cafea cu vecina am vazut poze din primul ei an de invatamant, acum 40 de ani :D

deci scopul meu in viata este sa devin ageless

sa-mi pastrez zambetul si luminitele de care m-am molipsit acum 9 luni

sa continui sa merg la Pilates si la fitness, sa ma apuc de biciclit in primavara, sa ma inscriu intr-un club de fotografie imediat ce reusesc sa devin independenta linvgistic, sa-mi pastrez prieteniile noi si sa-mi fac alte si alti prieteni cu care sa impart bucuriile

sa ma stafidesc asa, intr-un mod placut privirii si sa-mi conserv varsta intr-un mister de neghicit privitorului :)

olandeza frumoasa si atemporala la carnaval:

lovely Dutch lady carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

peste 20 de ani (? cred. cum va spun, nu imi pot da seama), eu cu o prietena, la carnaval :P (sper ca eu o sa fiu aia mai slaba :D )

Dutch hippie ladies carnaval 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

* disclaimer: 1. ma apuca din astea in preajma zilei mele de nastere; 2. nu generalizez, fac niste observatii generale la modul amuzat

negociatorul

februarie 19, 2015 13 comentarii

– Mami, eu de ce nu am un bebelus? Toti colegii mei au.

:D ei, puiule, asta e complicat, sunt mai multe lucruri care trebuie luate in considerare, nu e chiar ca o jucarie.

– Ce lucruri?

– Pai trebuie sa astepti sa creasca la mami in burtica. Mult. Si mama o sa oboseasca, n-o sa te poata lua in brate, trebuie sa ai rabdare cu ea. Si apoi bebe e mic-mic, plange mult, trebuie sa-l tin in brate, sa-l iubesc si pe el ca si pe tine, sa doarma cu noi, n-o sa te poti juca imediat cu el, trebuie sa creasca.

– Ok. Poate sa doarma cu noi. Si poti sa-l iubesti si pe el ca si pe mine. Altceva?

– Off, pai dragule, ti-am spus, e complicat… trebuie sa ne hotaram eu cu tati intai, apoi sa luam in considerare si lucrurile astea, si multe altele.

-Bine. Am inteles. E complicat. Si dureaza.

pauza 10 minute, revine

– Daca bebelusul mai dureaza, atunci pot sa-mi iau un catel?

– Pai am discutat, catelul ramane singur acasa cat esti tu la scoala, si se simte trist.

– Da, dar si vecinii nostri au caine. Si nu e trist. Si o sa ma joc cu el mult cand sunt acasa.

– Uite, chiar trebuie sa mai cresti ca sa poti avea grija de un catel, nu e o jucarie. Trebuie scos la plimbare de doua ori pe zi, hranit, periat, trebuie sa poti face TU toate lucrurile astea, pt ca o sa fie catelul tau.

– Aham. Trebuie sa mai cresc ca sa pot sa-l plimb. Am inteles.

pauza 10 minute. revine

– Mami, dar macar o pisica pot sa-mi iau? Ca nu trebuie plimbata…

:D

negociatorul, 4 ani jumatate

 

detectiva din mine care a prins monstrul mancator de lingurite

februarie 12, 2015 7 comentarii

in casa noastra de la o vreme au inceput sa dispara lingurite. si furculite, dar in principal linguri si lingurite

o vreme l-am suspectat pe Baietzel, care, daca-l trimiti cu farfuriuta cu un rest de mar sa arunce cotorul si sa o puna in chiuveta, ori le arunca pe amandoua la gunoi, ori gasesc mar in chiuveta :D

in casa locuim doar noi 3, vizitatori avem periodic, dar nu vad pe nici unul dintre ei sa plece cu lingurile mele de duzina de la Ikea

problema s-a acutizat la un moment dat, deoarece, in ciuda faptului ca am cumparat mai multe seturi de tacamuri, farfurii, cani si alte cele atunci cand ne-am luat masina de spalat vase, cam incepeam sa ramanem fara :D

ei, si dupa ce m-am inflamat eu citindu-l pe Jo Nesbø, s-a trezit spiritul detectivistic din mine

am inceput sa spionez, sa vad cine si ce face cu lingurile

nimic concludent

pana acum vreo doua saptamani, cred

era o seara linistita, copilul dormea, consortul se uita la ceva pe netflix, si eu mancam o inghetata

am filozofat pe tema inghetatei, era buuuuna, intai am zis sa mai luam, apoi am decis ca mai bine nu, ca o mananc

am terminat inghetata. am oftat. stiam ca e ultima

m-am dus sa arunc cutia

si cand colo…

ma uit siderata. ma mai uit odata, tot nu-mi vine sa cred

cutia de inghetata era in cosul de gunoi

LINGURITA era, si ea, tot in cos

EU aruncasem lingurita la gunoi, cu tot cu cutie

:D mystery solved

acum sa vedem daca ma prind cand si ce fac cu sosetele si cu furculitele

ce-am mai citit in ianuarie 2015

februarie 12, 2015 4 comentarii

state of wonderState of Wonder, Ann Patchett – una dintre cartile care mi-au placut cel mai mult luna asta. am mai citit Bel Canto anul trecut, scriitoarea nu se dezminte. e o carte de consum, care are insa totusi substanta, are aventura, introspectie, mister, surpriza, inedit, cam tot ce ii trebuie. in plus, finalul n-a mai fost trantit ca in Bel Canto, ma voi intoarce la autoare. de citit

 

 

 

as vrea sa ma astepte si pe mine cinevaAs vrea sa ma astepte si pe mine cineva, Anna Gavalda – cu aceasta ocazie mi-am amintit de ce nu-mi plac culegerile de short stories. nu au destul fir narativ ca sa le prind mesajul si sa intru in conventia fantastica. mie nu mi-a placut din acest motiv, insa merita citite, nu am de comentat despre stil si arta narativa, doar n-au fost pe gustul meu

 

 

 

snowmanThe Snowman, Jo Nesbø – hmm, asa cevaaa, dupa cum spuneam, de la Rodica Ojog-Brasoveanu (adica de prin liceu) n-am mai patit :D multumesc pentru recomandare, Alexandra :) daca va plac romanele politiste, aveti nopti albe ga-ran-ta-te. ceva de groaza, parol. i-am dat totusi numai 4 stelute pe goodreads pentru ca are cam prea mult sange si orori cam prea detaliate pentru firea mea sensibibila, de asta imi e cam frica sa ma apuc de urmatoarele :)

 

 

lulu in marrakkechLulu in Marrakech, Diane Johnson – intrucat timpul meu pe lume si asa in general si particular e limitat, de regula incerc autori noi dintre premiati, nominalizati sau laudati de cunoscuti. asa am ajuns la Diane Johnson, ceva cu un Pulitzer si inca vreo cateva, in fine, poate ar fi trebuit sa incep cu Persian Nights, nu stiu daca mai am curaj sa o incep. cert e ca nu mi-a placut deloc cartea asta. a inceput promitator, autoarea scrie frumos si cu talent, cartea e foarte documentata, muncita, insa, un mare insa, s-a apucat sa scrie despre ce nu stie. rezultatul e cam fortat, nimic n-a prea iesit cum trebuie, nici intriga, nici personajele. de citit poate in avion, vara

 

mansarda la parisMansarda la Paris cu vedere spre moarte, Matei Visniec – absolut delicioasa, savuroasa si aproape de necomentat de la micimea mea… chiar ca nu prea am ce sa spun decat s-o cititi, foarte merita. are absolut tot ce ii trebuie+stilul lui Visniec

 

 

 

 

poezii cenzuratePoezii cenzurate, Adrian Paunescu – arrrggh, cu aceasta voi incheia nebunia de m-a apucat de vreo doua luni cu cititul de poezie. Paunescu are stilul lui placut, n-are cum sa nu-ti placa, e ca o muzica asa, insa poeziile cenzurate de citit cu titlu informativ… eu nu m-am lamurit totusi cum de a mai trait el dupa ce a scris asa ceva, ca si daca le tinea in sertar, sertarele aveau ochi, se stie

 

 

 

insomniaInsomnia, Stephen King – pentru Stephen King mereu chapeau bas, adica stie sa te tina in carte chiar de nu-ti place :) am mai citit Carrie si The Dead Zone anul trecut, pentru mine e ca un sportulet asa, adica bun de odihnit mintea si obosit corpul :) glumesc, e placut de citit, antrenant, dar e Stephen King si e Stephen King, ce sa zic

evaluarea si sedinta cu parintii in Olanda

februarie 8, 2015 18 comentarii

saptamana trecuta am avut sedinta cu parintii. de fapt, sedinta cu parintele, ca e individuala :D

a durat 20 de minute, timp in care invatatoarea mi-a prezentat evaluarea evolutiei copilului din august pana in februarie. copil de grupa 1, 4 ani si 5 luni, scoala olandeza obisnuita de cartier

mi-a placut enorm, am avut senzatia de ‘asa trebuie sa fie’, de normalitate

evaluarea s-a facut pe abilitati si competente, vreo 20 erau, gen limbaj, motricitate fina, motricitate ne-fina?(traiesc si vorbesc o amestecatura de engleza cu olandeza, nici nu ma mai straduiesc sa echivalez in mintea mea unele lucruri), conformism, abilitati vizuale, auditive, numerice, orientare in spatiu si timp, din astea

nu mi-au fost prezentate note sau ierarhii intre copii, ci era reprezentat grafic unde se afla el conform testelor comparativ cu varsta reala

am vazut si testele, consistente si recunosc ca unele imi puneau si mie probleme :D

closca din mine a fost foarte mandra, desi n-am decat meritul de a fi facut copilul :D, s-a descurcat excelent, a fost prima data cand mi s-a spus ‘suntem mandri ca-l avem pe fiul dvs la scoala noastra’, in afara de limbaj, unde e cu 2 luni sub nivelul varstei pe care o are (geez, invata limba de 5 luni) si conformism, omuletul e cu cateva patratele peste varsta lui, foarte bine

ca sa revin la conformism, o observatie proprie: – invatatoarea mi-a spus destul de serioasa asa ca uneori trebuie sa-i repete de doua ori ceva ca sa o asculte :)

ma bufnea rasul, dar am inteles. am inteles si de ce o prietena din Romania se mira cum de asculta copiii astia cand le spui ceva. pai de asta, ca daca le spui a doua oara e deja deosebit, nu-i standard :D

asa se poate educatie fara tipete, fara amenintari si fara pedepse

un alt lucru pe care l-am remarcat a fost atentia si timpul alocat in discutie bunastarii si fericirii copilului. invatatoarea mi-a spus ca e multumita ca lui ii place la scoala, ca e un copil fericit, ca se vede in limbajul corpului lui cand intra in clasa, transmite ceva de genul ‘here I am, look at me, I’m happy to be here, come join me’ :)

cred ca jumatate din timp a fost alocat aspectelor legate de cat de fericit e, cum se raporteaza la universul inconjurator, cat de bine si cum relationeaza cu ceilalti copii, cu adultii, felul in care percepe activitatile si invatarea

dupa cum spuneam, nu mi s-au prezentat clasamente si ierarhii intre copii. nu stiu daca e primul sau ultimul din clasa si nici cum se descurca ceilalti. mi se pare absolut normal si logic. ei trebuie sa invete pentru ei insisi, pentru ca-si doresc asta, nu ca sa fie ‘primii din clasa’, ‘mai buni decat colegul’, etc. nu se incurajeaza competitia intre copii la invatatura, insa spiritul competitiv se manifesta la sport. copilul mi-a si spus odata acasa: ‘nu facem intrecere decat la sport’. la varsta asta, mie mi se pare echilibrul perfect

un alt lucru pe care l-am remarcat, si cu care si inchei insiruirea, ca ma lungesc, o sa revin pe parcurs asupra sistemului educational de aici, este invatarea

am venit aici cu destule prejudecati (da, oricat ne credem noi, romanii, de deschisi si blablabla, un rahat, ii judecam maxim pe altii si ne si place asta), una dintre ele fiind ca ‘in alte tari’ ‘nu se face carte’, ca mvai, in clasa x invata ce invata in Romania in clasa x-y

nu e asa

depinde mult de ce asimileaza fiecare copil, li se da sansa si sunt expusi la informatie, dar depinde de fiecare copil ce ia si ce asimileaza, nu sunt fortati

eu traiam cu impresia ca la 4 ani, in grupa 1 (invatamantul obligatoriu incepe la 5 ani aici), fac un fel de gradinita

well, nu prea. am vazut teste complexe, care contineau destula matematica si logica

m-am trezit intr-o zi ca baietelul meu stie sa-si scrie numele si ca recunoaste fotografic cuvinte simple

in alta zi imi arata litere si imi si exemplifica, mmm (le invata fonetic, nu a-be-ce-de) de la mama

cifrele nu doar le recunoaste si le enumera, ci le intelege semnificatia, face multimi cand se joaca si mimeaza exercitii gen ‘the odd one out’, cu siruri de numere

si eu NU lucrez NIMIC cu el acasa. refuz sa fac asta. poate o s-o fac peste cativa ani cand se apropie examenul ala de liceu, dar mie mi se pare ca asta e treaba scolii, treaba mea de mama e sa ma joc, sa-l alint, sa-l fac sa se simta protejat si in siguranta, sa-l invat altele, sisteme de valori, sa fiu un exemplu la care sa se raporteze, nu sa fiu invatatoarea a doua

deci tot ce stie, stie de la scoala, si dupa 5 luni de scoala olandeza, parerea mea e ca SE FACE SCOALA aici. asa cum mi se pare mie ca trebuie sa fie

dupa cum spuneam, o sa revin asupra subiectului, pt ca ma intereseaza si ma pasioneaza, insa nu vreau sa ma lungesc intr-un singur articol. mama unui prieten de-al baietelului e profesoara la o scoala democratica (nici nu stiam ca exista!), am discutat putin despre asta, mi se pare fenomenal conceptul, cand o sa adun suficiente informatii o sa scriu separat despre asta, de exemplu

a inceput sa-mi placa si mie scoala :)

Categories: Emigrare Etichete:

despre co-sleeping. discutie

februarie 5, 2015 10 comentarii

copilul, 4 ani si 5 luni, doarme cu noi de cand avea un an

(povestea co-sleepingului nostru si teoria mai pe larg le-am expus aici )

discutie serioasa intr-una din seri

-Mami, voi nu mai vreti sa dormiti cu mine? Nu va mai place?

-Puiule, de unde ti-a venit ideea asta? Sigur ca ne place sa dormim cu tine. Ai patul tau si camera ta, cand o sa vrei tu, numai cand o sa vrei tu, o sa dormi la tine in camera, stai linistit.

Ofteaza.

-Cateodata nu mai am loc destul in patul nostru.

-Ei, asta pentru ca cresti, asta e bine, dar avem destul loc.

Ofteaza iar.

-Trebuie sa mai cresc. Stii de ce nu dorm eu in camera mea? Pentru ca mi-e frica, mami. Mi-e frica de intuneric.

-Putem pune fluturasul (aka lumina de veghe) daca vrei.

-Stiu. Dar tot mi-e frica. Eu stiu ca nu exista in realitate monstri si fantome, dar tot mi-e frica. Si cand dorm cu voi stiu ca tu si tati ma aparati. Si cand visez urat, te tin in brate si imi trece.

atat

sa moara teoriile co-sleepingului si altele asemenea…

Categories: De-ale mele Etichete:

sport de oameni lenesi

ianuarie 24, 2015 4 comentarii

cum la cei 36 de ani ai mei incep sa simt ca ruginesc si cele 10-15 minute de scalambaiala zilnica pe cont propriu nu par sa aiba mare efect, am luat decizia mareata de a merge la sala

scopul principal fiind sa-mi (re)intru in forma si sa-mi corectez postura, intrucat incep sa arat a baba gheboasa, ca de slabit nu prea am nevoie (2-3kg n-ar strica, totusi), am zis sa merg la Pilates

pfuai

initial m-am speriat, mi-au zis sa-mi aduc prosop si sticla cu apa si m-au avertizat ca va fi foooaaarte greu :D

dupa o ora am iesit netranspirata, n-am baut nici o gura de apa. in conditiile in care am facut toate exercitiile si destul de corect, ca era atenta instructoarea

de simtit imi simt niste muschi pe care nu stiam ca-i am and stuff, dar… hmmm… e un sport pentru oameni lenesi

de aceea o sa ma mai duc

mi-am facut abonament pe un an :D

(daca va e lene sa faceti sport, sau daca doar vreti sa va prefaceti ca faceti sport, there you go, aveti un pont)

Top 10 carti citite in 2014 si-o lista

ianuarie 21, 2015 5 comentarii

pentru ca mi se pare o initiativa frumoasa Biblioteca Bloggerului Român – Ediţia II – anul trecut a fost o sursa de inspiratie pentru lecturile planificate si o sa ma inspir si anul asta – iaca si ce mi-a placut cel mai mult din ce-am citit anul trecut

Top 10 2014

  1. La portile moscheii, Kabder Abdola-11 puncte
  2. Hotel du Lac, Anita Brookner -10 puncte
  3. The Forty Rules of Love, Elif Shafak -9 puncte
  4. Suite Française, Irène Némirovsky-8 puncte
  5. The Kite Runner- Khaled Hosseini -7 puncte
  6. The Senator’s Wife, Sue Miller -6 puncte
  7. Before I Go to Sleep, S J Watson – 5 puncte
  8. The Tombs of Atuan, Ursula K. Le Guin– 4 puncte
  9. Bel Canto, Ann Patchett – 3 puncte
  10. Caminante, Octavian Paler– 2 puncte

 

Alte carti citite in 2014:

The Snow Child, Ewoyn Ivey

Caleb’s Crossing, Geraldine Brooks

Pas cu pas, Klaus Iohannis

Dragostea, Mircea Cartarescu

The Lake Shore Limited, Sue Miller

The Midnight Palace, Carlos Ruiz Zafon

Of Love and Other Demons, Gabriel Garcia Marquez

Lumii ii spuneau padure, Ursula K. Le Guin

Ca apa pentru ciocolata, Laura Esquivel

The Summer Without Men, Siri Hustvedt

The Ghost Writer, John Harwood

Milarepa, Eric-Emmanuel Schmitt

Last Night in Montreal, Emily St. John Mandel

The Celestine Prophecy, James Redfield

Lie Down with Lions, Ken Follett

The Other Boleyn Girl, Philippa Gregory

Stewart O’Nan, Emily, Alone

William Trevor, Love and Summer

Marilynne Robinson, Gilead

Stef Penney, The Tenderness of Wolves

N. K. Jemisin, The Hundred Thousand Kingdoms

Simon Toyne, Sanctus si The Key

Hakan Nesser, Mind’s Eye

Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog

JK Rowling, The Casual Vacancy

Seria Fever, Karen Marie Moning

The Medici Secret, Michael White

Philipp Vandenberg- Conjuratia sixtina

Desertul pentru totdeauna, Octavian Paler

The Dead Zone, Stephen King

Divergent, Veronica Roth

Almost Dead, Assaf Gavron

People of the Book, Geraldine Brooks

Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt

Gone Girl, Gillian Flynn

What I Loved, Siri Hustvedt

The Museum of Innocence, Orhan Pamuk

Cronica Pasarii Arc, Haruki Murakami

The Girl with a Pearl Earring-Tracy Chevalier

Adam and Eve and Pinch Me- Ruth Rendell

Nights in Rodanthe-Nicholas Sparks

The Bookseller of Kabul- Åsne Seierstad, Ingrid Christopherson

Orasul cu salcami, Accidentul- Mihail Sebastian

Lake of Dreams- Kim Edwards

Jocurile Foamei-Suzanne Collins

The Ice Princess- Camilla Läckberg

A Thousand Splendid Suns- Khaled Hosseini

Sa ucizi o pasare cantatoare- Harper Lee

Seria Ender, Orson Scott Card

Blasphemy- Douglas Preston

Mici reviewuri despre fiecare din ele gasiti cu search, sau in categoria Lecturi, unde sunt organizate pe ce-am citit in fiecare luna

Daca aveti blog, sunteti invitati sa participati la acest proiect.

lectia de olandeza

ianuarie 9, 2015 4 comentarii

-Daca vrei sa inveti olandeza, trebuie sa repeti dupa mine, ca eu stiu.

-Bine, repet.

-Oor.

-Oor.

-Ogen.

-Ogen.

-Ik heb.

-Ik heb. Dar ce inseamna asta? il testez eu

-Aaaa, inseamna, inseamna… eu heb

:D cu traducerea nu sta bine, continuam fara

-Ik heb een snor.

-Ik heb een snor. Hmmm, dar ce inseamna asta, zic eu, detectand o expresie suspecta la omuletul care ma pune sa repet chestii.

Se umfla de ras: inseamna ca am o mustata!!!! adica tu ai mustata, hahaha

stiam eu ca o sa se razbune, de pe vremea cand il puneam noi sa zica chestii

*omuletul, 4 ani si aproape 5 luni

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

o egalitate

ianuarie 8, 2015 10 comentarii

azi, doar despre una, ca-s mai multe, societatea olandeza pune mare pret pe egalitate, echitate si toleranta

eu simt ca mi-am gasit locul aici

cu toate astea

frate, n-am intalnit pana acum vreun olandez care sa se opreasca sa ma lase sa intru eu prima undeva. sau sa-mi tina usa. sau sa ma lase sa ies prima, sau ceva din sfera asta :D

nici macar olandezul cu care sotul meu e prieten de niste ani, a fost in casa noastra si cand eram in Romania, si care e destul de la curent cu si ne amuzam impreuna de diferentele culturale, nu schiteaza vreun gest din aceasta categorie

la un moment dat a fost la un date cu o prietena de-ale mele, mi-a povestit ea amuzata ca n-a condus-o la masina, desi aveau masinile parcate la cateva siruri distanta :D

acum, traind aici, aceasta atitudine mie mi se pare de o naturalete logica

pai nu suntem egali? :D

barbatul meu de cand il stiu imi deschide portiera la masina, usa, imi aseaza scaunul si imi tine haina la restaurant

in Olanda, cand face asta observ priviri cam lungi

oare ce-or gandi ei despre noi? :D

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 69 other followers