anti-serbarea olandeza

decembrie 18, 2014 Scrie un comentariu

tocmai se incheie Kerstfeest, care-va-sa-zica echivalentul serbarii de Craciun

pur si simplu perfect. perfecta

a fost asa:

- a durat o ora

- in acea ora, copiii au mancat mancare gatita de parinti (pe baza de liste si de reguli) in salile de clasa, la mese amenjate si decorate frumos tot de parinti

- parintii au baut o cafea si eventual au mancat si o supa, + in ultimele 10 minute resturile de la copii :D, si au socializat, intr-o alta sala, tot decorata de un grup de mame

- in ultimele 10 minute, 3 parinti si un copil mai mare ne-au asurzit cu niste cantece la diferite instrumente, 3 cantece, 3 aplauze

si ataaat :D

nu costume, nu poezii, nu bani, nu stress, nu nervi

pur si simplu perfect

m-am simtit ex-ce-lent

ah, si nu am nici o poza, deoarece nu am facut, nimeni nu facea poze

au facut invatatoarele, am vazut, probabil ca vom primi pe email, cred

deci perfectul exista si e normal

ce-am mai citit in noiembrie 2014

decembrie 11, 2014 4 comentarii

the lake shore limitedThe Lake Shore Limited, Sue Miller – o carte destul de grea, un pic incalcita si cu o problematica afectiva destul de consumatoare de energie. mi-a placut, dar am citit-o in doze mici, cum de regula eu nu fac cu cartile, imi ia maxim 3 zile de carte, asta mi-a luat mai bine de o saptamana. de digerat. oricum, imi place mult autoarea, am mai citit in iunie The Senator’s Wife , mi-a placut mai mult precedenta. mai am in kindle While I Was Gone, am citit cateva pagini si m-a prins, insa m-am oprit, evit sa citesc prea multe carti la rand de acelasi autor. later

 

the midnight palaceThe Midnight Palace, Carlos Ruiz Zafon – deci ha, nu stiu in ce faza am fost cand am descarcat atatea carti de adolescenti in kindle, ca tot dau peste ele :) e placuta, frumos scrisa, dar de adolescenti :)

 

 

 

 

caminante-3708Caminante, Octavian Paler – desi el o declara o anti-carte de calatorii, e o carte de calatorii, din care el insa extrage cam ce ma intereseaza si pe mine cand calatoresc, trairi, imagini, senzatii, emotii, atmosfera, sens. in aprilie am citit Desertul pentru totdeauna care nu m-a impresionat in mod deosebit, insa Caminante mi-a placut mult, mult, am savurat-o. de citit, mai ales daca va pasioneaza calatoriile (nu vacantele :P ), Mexicul, cultura maya

 

 

of love and other demonsOf Love and Other Demons, Gabriel Garcia Marquez- ultima care de Marquez citita de mine inainte de asta tin minte ca a fost pe hartie, Dragostea in vremea holerei, si mi-a placut mult. Of Love and Other Demons e o carte superba, te solicita destul de mult si afectiv si ca atentie. mi s-a parut interesant de urmarit stilul si arta narativa in jurul unei actiuni si problematice relativ simple, cu personaje conturate destul de sumar. clar nu e o lectura de relaxare, dar e o lectura dupa care te simti ca atunci dupa ce ai mancat un pranz sofisticat si satios in acelasi timp

 

the word for world is forestLumii ii spuneau padure, Ursula K. Le Guin – Ursula K. Le Guin e o descoperire recenta, am citit in octombrie The Tombs of Atuan si am fost de-a dreptul impresionata. Nici Lumii ii spuneau padure n-a fost mai prejos, ba chiar m-a uimit sa citesc un SF total diferit de ce lecturasem inainte si, avand in vedere educatia ei, ma asteptam sa citesc multa istorie si Egipt in scrierile ei. daca va place SF, unul asezat si gandit, v-o recomand

 

surse foto: pt Caminante, Polirom, pentru celelalte Amazon

suna si fugi, varianta olandeza

decembrie 5, 2014 3 comentarii

copiii aici nu cred ca au auzit de ‘suna si fugi’, in schimb vecinii nostri pensionari da :D

aseara cineva a sunat, a batut in geam, am iesit la usa, niemand

ma uit in fata usii, un pachetel :)

letter

copilul s-a repezit in casa tipand ‘a fost Sinterklaaaaaaaas’, si in timp ce rupea ambalajul vecinii de alaturi mi-au facut cu mana :)

de nepretuit

mai ales pt urechi, cred ca s-au delectat si ei de alaturi cu chiotele copilului, care ulterior s-a jucat toata seara pe pervaz incercand sa-i vada pe Pieten si s-a trezit de dimineata la 5 sa se urce la loc pe pervaz :)

diseara vine mosul, asa ca sper ca gata, ca m-am saturat de facut ochi la 5 dimineata :D

Categories: Emigrare Etichete:,

moartea consumerismului

decembrie 4, 2014 Scrie un comentariu

si iaca se apropie sarbatorile de iarna, primele in noua tara

simt cum imi moare consumerismul

incet dar sigur vad cum isi da duhul

(si am scris de 3 ori dugul in loc de duhul, am sters, am corectat, tot cu g :D ma defectez. si in bara de cautare am scris yagoomail de dimineata :D )

zilele astea numai despre caciuli de mos craciun si pe hartia igienica citesc, serbari, costume, bani, cadouri, sarmale, carnatzi… Sfinte Sisoe!

imi fac un ceai fierbinte, imi pun hanoracul pufos de iesit in curte, ies in curte, imi aprind o tigara (da, o sa ma las!) si ma uit in jur

liniste

verde (da, si in Olanda e tot decembrie, dar inca mai tundem iarba verde si trandafirii mei infloresc intr-o veselie :) )

linisteeee

am fost marti in centru la shopping, am cheltuit cred ca un sfert din suma pe care o spargeam de sarbatori in alti ani

i l-am gasit pe Ezra intr-un final, asta si-a dorit el, Ezra din Star Wars si un robot

pt noi am luat chestii marunte ca sa vada copilul ca primim si noi ceva in ghete, pijamale pufoase, papuci de casa, manusi, ca deja am cheltuit semnificativ pe camera cea noua

eu mi-am cumparat in sfarsit geaca de iarna cu fund. nu stiu ce am avut in cap cand mi-am luat-o pe prima, fara fund, imi ingheta posteriorul groaznic, ce atata moda dom’le. am dat 40 eur pe ea. e prima geaca sub 200 lei pe care am avut-o in ultimii multi ani si care sa fie frumoasa, calduroasa si de buna calitate. m-am uitat si la alea de 100 si 150 eur, zau asa, nici o diferenta in afara de brand. ma simt intr-o lume normala sa pot gasi o haina buna la 40 eur. pai in Bucuresti in mall sub 300 lei gaseam numai chinezarii de fas

olandezii isi fac cadouri de 10-15 eur intre ei, in familie adica, ne-a povestit cineva. erau pli-ne magazinele de lucruri foarte dragute in suma asta. mi-a placut

copilul are un fel de serbare. un fel de serbari, de Mos Nicolae si de Craciun

maine vine Sinterklaas la scoala, copiii mai mari fac si nu’s ce, astia micii nu, deci noi parintii celor mici nu suntem invitati :) am fost doar informati ce se intampla, ce-or sa faca picii maine (o sa se distreze, abia astept povesti) si-ataaat :D

de Craciun o sa avem un bufet de parinti timp de o ora si o sa ne uitam de la distanta la copii, care or sa faca nu’s ce activitate sub indrumarea invatatoarei

ura!

n-am facut nici un costum (fulgi de nea, pitici, elfi?! yeaah, adio vremuri din gradinite bucurestene), n-am invatat nici o poezie

cantece de sezon se pare ca invata, ca imi canta urcat pe spatarul fotoliului seara de seara de mai ca le invat si eu :D

intr-o dimineata la inceputul programului invatatoarea ne-a asteptat cu usa clasei inchisa, s-au strans toti picii, eram si parintii, au cantat un cantec, noi am pozat si filmat ca la premiile Oscar si am plecat. 5 minute. frumos

n-am strans nici un ban, n-am facut cadouri si alte balcanisme

am dat 24 eur fondul scolii la inceputul anului (s-a subliniat ca nu e obligatoriu, dar cum sa nu dam), toate activitatile se fac cu implicarea parintilor, care organizeaza, strang dupa, fac ateliere cu copiii, etc, dar atat. vor implicare in sensul asta, nu in sensurile celelalte

v-am mai spus ca iubesc Olanda?

ei, atunci ma repet

mult, mult de tot!

Categories: Emigrare, Nimicuri Etichete:

stiam eu ca pot! :D

noiembrie 25, 2014 6 comentarii

ieri am avut a treia intalnire cu medicina olandeza

despre prima am povestit aici , despre a doua n-am mai povestit ca a fost la fel cu prima

ei, si ieri am intrebat asistenta daca ar putea sa faca si o urocultura, ca sa stim ce bacterie e, ca n-au trecut nici 3 saptamani de la ultima infectie si e cam des si cam mult antibiotic

raspuns: dar poate sa fie alta bacterie decat ultima oara!

mrrr, eram epuizata oricum, am simtit cum ma enervez, asta se tot cacaia ca nu intelege anul nasterii si ce ma doare asa ca i-am spus IN OLANDEZA :D

si mi-am dat seama de asta abia acasa, cand ii povesteam sotului, am devenit brusc f mandra de mine

nu va imaginati ca am avut un discurs academic, dar am fost in stare sa-mi zic anul si data nasterii si ca ma doare spatele, cucoana, rinichi nu stiam cum sa zic :D

asta asa, ca tot mai vaitam pe aici ca nu-s in stare. deci ca sa pot activa vocabularul pasiv tre’ sa ma enervez :D

din fericire, am un nor norocos deasupra mea, si s-au hotarat sa-mi faca si urocultura, azi sper sa aflu ce mama zmeilor ma chinuie pe mine si sa scap o data

pe langa revelatia ca POT am mai avut una la fel de linistitoare

ce bine e sa ai un TATA care sa-ti zica la telefon in timp ce bocesti de-ti sare camesa de pe tine: taci cu tata, gata, gata, rezolva tata…

chiar daca e la mii de kilometri departare, da, pana la urma cred ca tot tata rezolva odiseea mea cu infectiile urinare

acum stiu de ce fac treaba buna cu copilul meu si de ce, chiar daca o sa fac greseli, tot treaba buna o sa fac pana la sfarsit. pt ca si ei, parintii mei, au facut greseli, dar ma pot face sa-mi revin din orice stare in cateva minute, stiu ce sa-mi spuna si cum sa ma consoleze si cum sa ma simt din nou ca sunt copil si nimic rau din lumea asta nu ma poate atinge

Categories: Nimicuri

sinceritati

noiembrie 24, 2014 Scrie un comentariu

***

eu ies din baie cu o masca de frumusete pe fata

el, contrariat:

-Te barbieresti?!

 

***

el cugeta din adancul sufletului dupa ce i-am dat apa in ochi la baie

-Mamele nu sunt bune.

-Eeei, de ce nu sunt bune, cum asa?

-Nu sunt bune daca nu fac lapte, o drege el.

ne amuzam, 5 minute mai tarziu iar:

-Mamele nu sunt bune.

-Stii, a fost amuzant o data si ne-am distrat dar daca mai spui asta pe mine ma doare si sufar.

-Pai eu voiam doar sa ne distram, ca ai ras.

-Da, dar imagineaza-ti cum ma simt eu. Daca ti-as spune copiii nu sunt buni, tu cum te-ai simti?

2 secunde pauza si apoi:

-Oaaaa -lacrimi, bocet, printre sughituri: nu maaa siiiimt bineeee

:D

*el 4 ani si 3 luni

ce-as vrea sa aud

noiembrie 22, 2014 12 comentarii

sauuu sa mi se spuna:

stai linistita, si mie mi se parea limba asta imposibila la inceput, dar am reusit. dupa x/y/z ani, uite, vorbesc si scriu

pe vremea cand faceam scoala de soferi si eram absolut terorizata ca instructorul si in weekenduri in poligon sotul propriu urlau la mine de ma intrebam cum de nu le plesneste vreo vena ceva (ha, in Olanda n-ar avea voieee), si ma uitam cu o invidie absoluta la niste dame cu fuste colorate si salbe si ranjet cu dinti de aur cum conduceau masini de teren pe Magheru intrebandu-ma cum de alea-s mai destepte decat mine si ele pot si eu nu

well, examenul l-am luat din prima (nu-s f mandra de mine, dar a ajutat faptul ca m-am hihait cu politistul) si am si condus in Bucuresti chiar zi de zi o vreme, insa mereu simtind un rau fizic fiind la volan. (si pocnind masina in parcari, dar asta nu se pune, e detaliu)

acum am o senzatie de deja-vu asa. intru in magazine si vad niste dame cu fustane si destul de acoperite if you know what I mean, care rascolesc in scarba hainele de pe rafturi si le lasa asa, desfac ambalaje pe care scrie sa nu le desfaci, ca ai samples deja imprastiate ca sa intelegi ce cumperi, ei si damele alea VORBESC olandeza…

evident ca ma dau cu capul de toti peretii de ce pe ele le duce capul si pe mine nuuuu

de 2 luni merg saptamanal la curs, cand sunt acolo mi se ridica moralul, stiu raspunsul la intrebari, fac exercitii, chiar si propozitii, profesorul vad ca ma solicita la nivel mediu+ (l-am observat ca pe unii ii intreaba cum se zice 55, pe altii 155- adica eu, si pe altii 1985 :D ), tot proful mi-a spus ca cer mai mult decat pot de la mine in momentul asta, si sa am rabdare, daaar credeam ca pot mai mult si mai repede

si am senzatia ca nu-s asa de desteapta pe cat ma cred (ha, aviz parentingului care-si ridica in slavi odorul, mie mama mi-a spus mereu ca-s cea mai ce si ca pot orice :D tre’ s-o sun si s-o trag de urechi)

well, in cat timp ati invatat o limba cu totul noua si diferita de cele pe care stiati deja?

mrrrr

Categories: Emigrare Etichete:

ce-mi lipseste, ce-mi place, ce ma enerveaza

noiembrie 20, 2014 2 comentarii

cel mai mult imi lipsesc cele doua A-uri ale mele: prietena mea A., cu care ieseam in fiecare vineri la o cafea de 2-3 ore la Starbucks, si cealalta A., cu care vorbeam vreo 2 ore la telefon cand ma intorceam de la Starbucks. in continuare vorbesc cu ele aproape in fiecare zi, dar nu e acelasi lucru

imi mai lipseste grisul cu lapte (cica exista gris in Olanda, dar mi-e lene sa caut un magazin turcesc) si Feteasca Neagra de Ceptura si crama Recas din Tineretului

sentimentul posesiunii, ca locuinta in care stau e a mea (desi, ha, de la 45mp la 135mp zau ca n-ar trebui sa cartesc :D in plus, ne doream o casa, pe care aici ne-am putea-o cumpara si maine, si pe care in Bucuresti nu ne-am fi permis-o in this lifetime)

cutite cu lama ceramica. aveam 2 in mod curent, unul mic si unul mediu. cel mic s-a spart inainte de plecare si cel mediu s-a ciobit f putin, inca il folosesc dar mrrr… cand va deceda o sa ma apuce nervii, astea-s singurele cu care nu fac muschi cand tai/toc/curat ceva

niste tavi de pizza glazurate cu ceramica, nu exista asa ceva aici, iar Tefalurile si Fackelmannurile mele dau semne de oboseala si oricum sunt ultimii dinozauri cu rahaturi antiaderente din bucataria mea. cred ca o sa dispara in mai, cand sigur ma intorc in bagaj cu tavi :D

si… cam atat

imi place Olanda

ordinea, civilizatia, curatenia, toate lucrurile standard

oamenii deschisi, frumosi, politicosi

oamenii care nu dau peste mine ca si cum as fi invizibila, indiferent de cat de aglomerat e

toleranta lor

sistemul medical, care-mi da pt prima data o stare de liniste fata de viitor. nu imi mai e groaza ca unul dintre noi o sa se imbolnaveasca

sistemul de invatamant. felul in care au grija de copilul meu si cum il educa. copilul meu nu mai are cosmaruri noaptea de cand suntem aici, cosmaruri in care se ridica in fund urland ceva cu bulina neagra, cu pusul la colt, nu mai tipa la jucarii, nu le mai pedepseste, nu-mi mai cere in jocurile noastre de rol solutii la tot felul de situatii de rahat care ar trebui mediate de educator (gen x m-a exclus din jocul de-a petrecerea, y mi-a pus o eticheta). in primele 10 minute de dupa ce iesim pe poarta scolii fata lui e toata o lumina si abia pridideste sa-mi povesteasca intr-un amestec de romana cu olandeza ce lucruri interesante a facut el…

felul in care-si trateaza copiii, se poarta cu ei ca si cum ar fi de aur. chiar sunt, aurul lor, al nostru, viitorul

asta de la lucrurile mici, felul in care o baba a asteptat 3 minute cu zambetul pe buze (desi noi i-am facut semn sa treaca in fata) pana Baietzel a reusit sa bage (sau sa scoata, nu mai stiu faza in care eram) moneda la luat un carucior de cumparaturi si apoi i-a zis bravo, pana la cele un pic mai mari- invatatoarea a fugit in urma mea sa-mi spuna ca a plans dimineata si a fost o busculada ceva de copii in timpul unei activitati, n-a reusit sa elucideze ce s-a intamplat si sa-l intreb eu ca vrea sa stie exact de ce a plans…

felul olandezilor de a fi foarte straightforward, foarte directi si sinceri. si prieteniile (putine, e drept, deocamdata) cu ei. sa stii ca ii ceri parerea omului din fata ta si iti spune exact ce crede, chiar daca uneori nu-ti convine, de nepretuit

atmosfera. asta e unul dintre lucrurile foarte subiective care pe mine m-au fugarit din Romania, si pe care il simtea si sotul meu, deci nu eram nebuna de una singura. efectiv in Bucuresti simteam o stare de lehamite generala, la toti cei cu care interactionam, si ma molipseam de ea, mi se scurgea orice energie si dorinta de a gasi bucurie in ceea ce traiesc. aici cand ies din casa ma incarc cu energie. oamenii zambesc, fac glumite, sunt bine dispusi, vanzatoarele din centrul comercial de langa casa deja ma cunosc si mi se pare asa draguuut ca imi vorbesc raaar ca eu sa inteleg :D si uneori imi spun si bravo sau ma corecteaza :D ma salut cu oamenii din jur ca la tara, suntem vecini, nu ne cunoastem, da’ ne zambim si ne dam buna ziua

faptul ca aproape in fiecare weekend mergem undeva, sa vizitam un loc nou, sa descoperim

ca, in sfarsit, dupa 4 ani si 2 luni (de cand avem copil adica), nu mai traim vesnic dintr-un overdraft in altul :D

Sinterklaas si nebunia asta in care ne-am prins si noi, din motiv de copil, in seara asta punem morcovi in papuci, maine dimineata gasim banuti de ciocolata :D faptul ca incep sa am o parere despre controversa asta cu Zwarte Piete si ca schimb semi-pareri soptite cu oamenii pe tema asta :D

imi place ca sunt aici si ma simt norocoasa ca aici sunt

ma enerveaza un singur lucru: faptul ca-s supracalificata, si culmea, am muncit atatia ani pt fix asta, cartea mea de vizita, CV-ul meu, oglinda mea profesionala

am aplicat saptamana trecuta la un job sub nivelul meu, imi era clar, dar stiam si puteam sa-l fac si nu stiu cati vorbitori de romana cu experienta gasesc ei pt asta, salariul era mic dar nu minuscul, adica eu as fi fost multumita cu el, sotul castiga destul, nu vreau decat un job linistit, sa muncesc dar si sa am timp sa traiesc. mnu, m-au respins. ca ma cauta ei cand au ceva corespunzator pregatirii mele. pai corespunzator pregatirii mele tre’ sa vorbesc limba, si asta la nivel de business o sa se intample in minim 2 ani, timp in care daca nu profesez imi pierd din skills

adica de ce, frate, daca una care a fost CEO hotaraste ca s-a saturat ea si nu mai vrea si vrea sa fie secretara, care-i problema?? ma rog, nu-s eu aia, dar e similara analogia

mi-a trecut prin minte -desigur- sa-mi sterg din CV cele doua masterate si sa-mi aranjez un pic descrierile la joburi. am verbalizat intentia fata de un (bun) prieten olandez, care m-a avertizat sa nu fac asa ceva, daca-mi sterg masteratele si afla angajatorul iese nasol, zice el. ok. el zice ca 7 din 10 angajatori n-o sa ma cheme pt joburi sub pregatirea si experienta mea. dar ca aia 3 inseamna totusi o sansa.

inca nu ma stressez, dar ma enerveaza aspectul. de ceee, de ceee??

*next day update: mi-am mai luat un refuz, de data asta pe un post pe care eu cred ca ma potriveam maxim. de ceee, de ceee?? (nu iau prea bine refuzurile, constat, mrrrrr)

Categories: Emigrare Etichete:

turisti acasa

noiembrie 18, 2014 5 comentarii

saptamana trecuta in orasul nostru a avut loc un festival al luminilor, Glow Eindhoven

asa ca am facut turism acasa, in doua zile diferite deoarece programul incepea seara si copilul doarme pe el de pe la 8, in stil olandez, chiar si asa n-am reusit sa vedem tot, si nici sa fac cine stie ce poze din ce-am vazut, din motive de aparat limitat, dar asta se va rezolva

mi-a placut mult, sper ca anul viitor sa am si cu ce fotografia si sa fie si copilul destul de maricel incat sa facem turul pe bicicleta

cateva dintre preferatele mele la care mi-au iesit si ceva poze

spectacolul de muzica si lumini proiectate pe St Catharinakerk, cu adevarat impresionant, ne-am uitat de 3 ori :)

glow_1

glow_3

in varful turnului parea ca arde o flacara

glow_4

aici am stat cred ca jumatate de ora :) erau niste piese de plastic cu led-uri care clipeau, intr-un loc intunecat

glow_5

si copiii (cu tot cu parinti) compuneau diverse, isi scriau numele, al meu mi-a dedicat asta:

glow_6

mi s-a parut o idee atat de simpla si de efect- bine, cred ca daca era chestia asta in Bucuresti ramaneau fara piese in cateva ore :D

la un moment dat am ajuns intr-un loc unde sotul meu a exclamat: asa, niste bete luminate pe un camp, si?

glow_7

iar eu, cea nelinistita, am inceput sa vad diverse :D dupa care am ajuns la panoul in care se descria ce-a vrut sa spuna poetul. daca iti miscai capul vedeai cam asa ceva:

glow_8

sau asa

glow_9

frumos, mai sunt multe vazute greu de povestit fara sa le vezi. intr-un loc pe malul unei ape era un joc de lumini si sunete spectaculos, mi-au mai placut diverse creatii, m-am simtit mandra de orasul meu ;)

in plus, atata timp cat mai exista chiar si un singur barbat pe lumea asta caruia i se incetoseaza obiectivul cand te vede, life is beautiful

moi

lista lui de Craciun

noiembrie 12, 2014 3 comentarii

azi dimineata se trezeste brusc (nu inceteaza sa ma uimeasca aceasta capacitate de acceleratie intr-o secunda de la deschis ochii la stat in fund si vorbit):

-Mami, eu am asa de multe jucarii ca pot sa-i fac EU cadouri lui Mos Craciun! Sa-i scrii!

mat dintr-o singura mutare. 4 ani si 2 luni :)

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

interculturale diferente care ne fac viata… interesanta

noiembrie 6, 2014 13 comentarii

viata intr-o alta tara, care chiar daca nu ti se pare foarte diferita si e pe gustul tau, are deliciile ei

***

copil musulman la playdate acasa la noi

la plecare ambii copii pe jos, stergand gresia in timp ce invitatul se incalta

moment in care al meu insfaca un slap si poc in capul musafirului

am simtit ca intru in pamant de rusine

maica-sa copilului a inlemnit

copilul a inlemnit. 2 secunde. apoi s-a regrupat, a luat celalalt slap si l-a pocnit pe al meu

macar au fost even

dar momentul a fost de o magica jena pt mine, desi m-am facut ca nu stiu. stiam

***

am descoperit repede, de exemplu, ca olandezii ‘mean what they say’, sau ‘say what they mean’

in prima zi, prima, prima, am aterizat, am luat casa in primire, am iesit sa luam lapte

la intoarcere, ne-am prezentat vecinilor care erau afara

la sfarsit, le zic: ‘when you have some time, please come join us for a cup of coffee’ (traducere: please come for a cup of coffee at some indefinite time in the future’

2 ore mai tarziu, un cap peste gard: ‘now we have time, is it ok to have a coffee?’ :D

***

tot cu vecinii, faza 2

le dam o drona primita cadou de copil, pe care nu stiam s-o asamblam si folosim noi, daramite el, pt ca vecinul e pasionat de teleghidate din astea, si-a construit un tren si alte dracii, cu textul ‘please take it and have fun, we have no use for it, the kid will come and play with it at your place from time to time’. traducere: ia dracia si distreaza-te cu ea, si iti zicem chestia asta cu copilul numai ca sa nu te simti nu-stiu-cum ca iti facem un astfel de cadou. 2 zile mai tarziu, knock-knock, vecinul: come, I fixed it, come and play! :D

***

vecinii faza 3, dupa care ne-am invatat lectia

copilul a primit trambulina de ziua lui, si ei ne-au ajutat cu niste unelte de le trebuiau la asamblat

noi: when your grandchildren come to visit you, they are welcome to come and play

traducere, nici o traducere, fix asta am vrut sa spunem :)

la prima vizita a nepotilor, knock-knock, am venit sa sarim :D

***

intrebarea ‘How are you?’ nu e o formula de politete, sau un alt fel de a spune ‘hello’

daca intrebi how are you, chiar ti se raspunde :D ti se povesteste ce mai fac, cum mai sunt, pe unde au mai fost, cum se simt, ce planuri au, etc.

mai grav e ca dureaza pret de 2-3 priviri ciudate pana te prinzi de ce te privesc ciudat cand te intreaba ei ‘how are you’ si tu le raspunzi cu ‘fine, thank you’ :D

***

si asa ne explicam de ce cu un vechi prieten olandez de-al sotului, pe vremea cand eram in bucuresti, atunci cand discutiile se incheiau cu: ok, treci pe la noi cand o sa poti (traducere: cand ajungi in romania, intr-un viitor indefinit, sa treci si pe la noi), primeau 3 zile mai tarziu pe skype raspunsul: vin in 3 saptamani, e ok atunci? :D

ce-am mai citit in octombrie 2014

noiembrie 6, 2014 1 comentariu

like water for chocolateCa apa pentru ciocolata, Laura Esquivel – cred ca am vazut si un film facut dupa, imi tot aminteam secvente pe masura ce citeam, frumoasa, un pic trista pe alocuri si cam faramitate planurile, insa e o carte care te fura, stiu ca m-am apucat de ea seara, am citit pana mi-au picat ochii in gura si a doua zi am dat-o gata, am citit in fiecare moment posibil si imposibil liber :) are savoare

 

 

 

the summer without menThe Summer Without Men, Siri Hustvedt – are un stil care pe mine m-a cucerit inca din martie, cand am citit What I Loved . are multa introspectie si reflectie si e genul care imi place mie, adica iti da timp sa te cufunzi in atmosfera, sa intri in conventia fantastica insa in acelasi timp sa-ti mai clipeasca si tie cate un beculet din fantasticul propriu. de citit

 

 

 

the ghost writerThe Ghost Writer, John Harwood – ooo, daaa, diferita ca stil de cele de mai sus, cu un pic de mister si suspans, incepe din copilaria personajului narator si te poarta prin niste unghere… si pe cuvant ca m-a surprins finalul, greu de realizat cu un cititor mofturos ca mine

 

 

 

milarepaMilarepa, Eric-Emmanuel Schmitt – tot in martie am citit  Oscar si Tanti Roz si mi-a placut, mi-a placut si Milarepa, devine usor obositoare pe alocuri, insa oricum e scurticica, ma rog, are o lungime potrivita

 

 

 

 

last night in montrealLast Night in Montreal, Emily St. John Mandel – un pic prea contemporary fiction, dar nu prea mult, e buna, povestea cartii o gasiti cu google search nu fac rezumate, insa mie mi-a placut, un fel de balada asa, cu twist-uri si analiza, are tot ce-i trebuie

 

 

 

the celestine prophecyThe Celestine Prophecy, James Redfield – pe mine ma pasioneaza genul asta de subiect, insa cartea asta nu m-a dat pe spate. m-a tinut interesata cam pana pe la 60% asa, dupa care a devenit trasa de par si eu am tras de ea s-o termin, ca aveam si o curiozitate cum se. ideea e interesanta, insa mi se pare insuficient lucrata si documentata, ar fi putut iesi o mare chestie din asa ceva, scriitura autorului ar fi permis.

 

 

the tombs of atuanThe Tombs of Atuan, Ursula K. Le Guin – marea descoperire, Ursula K. Le Guin. auzisem despre, insa eu ma cam feresc de pomi laudati asa ca am ignorat-o pana cand m-a lovit dorul de un mister usurel. mnoaa, deci nici pe departe mister usurel, doamna asta stie ce scrie si cum sa scrie, deja am facut rost si de alte carti de-ale ei, din pacate din seria Earthsea din care face parte The Tombs of Atuan nu am prea gasit in biblioteci, va trebui sa cumpar :) ajuta ca sa va faceti o idee sa cititi un pic despre autoare. perfecta aceasta carte, v-o recomand

 

 

surse foto: Amazon

hai-hui medieval, cu porc roz, cu si fara alcool

noiembrie 2, 2014 4 comentarii

weekendul acesta am fost in Valkenburg, un orasel medieval de o frumusete aparte

are o personalitate foarte pe gustul meu si sigur o sa ne intoarcem deoarece, fascinati fiind de frumusetea din jur ne-am uitat bananaind pe strazi si n-am apucat sa vedem termele romane si inca vreo cateva obiective. si e la o ora cu masina de noi, aproape

stradutele arata asa

straduta in valkenburg

am vizitat ruinele castelului, impresionante si mai ales foarte ingrijite, astia stiu sa faca bani din orice

castel ansamblu valkenburg

in interior am bantuit cam doua ore si am avut ce vedea

castel interior valkenburg

am avut inclusiv harta, piciul incepe sa se priceapa, pe hartile turistice deja se orienteaza

castel orientare cu harta valkenburg

asa arata castelul pe inserat vazut din oras

castel noaptea

dupa castel am fost intr-un lunch bar, unde ne-am incarcat bateriile. eu am baut Lindburg coffee, cu alcool

Lindburg coffee valkenburg

iar copilul s-a apucat de cerut in olandeza suc de mere cu alcool, am crezut ca-mi sta inima in loc :D chelnerita a fost foarte draguta, i-a spus ca nu e chiar o idee buna si a si apucat sa bea doua guri de suc pana sa-l verse pe masa, pe el, pe tac’su si sa se puna pe urlat

apoi si-a luat un porc roz, cu care ne-am plimbat mandri si seriosi prin oras si am intrat in Fluweelengrot (Velvet Cave). e o fosta cariera de marlstone (nu’s cum se zice in romana, un fel de calcar, pt constructii)

barbati cu porc roz catre velvet cave

poze nu prea mi-au iesit, turul a durat o ora, sunt desene in grafit pe pereti (numa’ copilul intelegea despre ce, eu am prins doar cateva explicatii), si in general pe principiul avem o pestera, sa facem bani din ea, e plin orasul de pesteri, cariere, fosta mina de carbune, etc, frumos amenajate si din care olandezii, inteligenti, fac bani

desene velvet cave

apoi ne-am mai plimbat, am descoperit tot felul de detalii interesante

cana valkenburg

mai de aproape:

canal cu statuie valkeburg

si am dat o tura si prin Geul Park, spectaculos lacul si peisajul spre asfintit

geul park valkenburg

cred ca e orasul olandez care mi-a placut cel mai mult, chiar mai mult decat Maastricht-ul

si n-am fost sa votez, nici eu, nici consortul. pe langa faptul ca e departe, nu mai cred ca am dreptul asta. am plecat si nu vreau sa ma intorc in Romania niciodata. adica o sa ma intorc in vacante, insa ca sa locuiesc acolo nu, nu-mi doresc nici nu-mi planific. deci soarta tarii sa o hotarasca cei care locuiesc in ea sau cei care sunt in strainatate si vor sa se intoarca. eu nu. oricum, matematica pe care o stiu eu imi spune ca e aproape imposibil sa iasa altcineva si ma intristeaza asta…

zen

octombrie 22, 2014 5 comentarii

well, da, zen

atat de zen incat ma intreb daca in curand n-o sa-mi dispara muza scrisului pe blog, ca in afara de carti, poze din vacante si perle de-ale piciului mie nu-mi mai trece nici o revolta existentiala prin cap (sau prin existenta, desigur, daca n-as face repetitia repetitiei)

in Bucuresti ma regaseam zilnic cel putin o data intr-un film absurd si descarcam concluzii si povesti in postari pe blog (din aceasta serie, plus din seria daca doriti sa revedeti, poate ati ratat microbii, gunoiul si banana, de ce nu mai calc prin biserica , inghetata, fericire si babe , mancat, jucarii si lipsa de bun simt in parc :D cu fiscul, spaga si alte lupte nu mai pun linkuri ca nu merita :D )

sunt de o relaxare cu totul noua pentru mine si nu prea stiu ce sa fac cu ea (sa ma relaxez? eu?)

ma simt despovarata de tot. tot ce a insemnat ante-emigrare

si mai ales ma simt libera cum nu stiu sa ma fi simtit vreodata, libera sa fiu asa cum sunt eu, fara sa-mi pun masti de duritate, de aroganta, de inteligenta, de multe

invat

am bifat si sunt in curs de bifare a doua puncte majore de pe bucket-list-ul meu: sa traiesc in alta tara si sa invat inca o limba straina

mai am Machu Picchu (hotarat pt peste vreo 5-10 ani, cand o sa inteleaga si copilul ceva din treaba asta) si SUA (peste cativa ani cand ne luam cetatenia, ca nici nu-mi trece prin cap sa ma umilesc la ambasada din Romania). mai am si tarile nordice, dar astea le facem treptat prin vacante, ca ne e la indemana acum, deja nu mai e neaparat de bucket list, ci mai degraba de wish list. si sa imi vad copilul mare. stau bine :D

dorm

ma rog, dorm mai putin la ora asta, trecuta de miezul noptii, cand n-am somn, ca am dormit prea mult ieri (am dormit prea mult, eu :D )

nu mai alerg

ma redescopar pe mine

nu stiu ce-o sa iasa din treaba asta si daca o sa mai aveti ce sa cititi pe la mine, dar macar sa stiti de ce :)

deci, cum spuneam, dorm. sau ma duc sa dorm

Categories: Emigrare, Nimicuri Etichete:,

daca nu acum, atunci cand?

octombrie 17, 2014 2 comentarii

Baietzel a avut o perioada in care a dorit sa mearga la gradinita si pe strada imbracat asa:

???????????????????????????????

sau asa:

swat

in Bucuresti lumea se uita ciudato-intrigato-amuzata la noi, mai comenta, mai nu, cert e ca el si-a facut damblaua, s-a lamurit singur ca ii e cald si incomod si noi ne-am distrat

ieri la scoala un baietel a venit imbracat in Batman si maica-sa i se adresa foarte serioasa si natural cu Batman in sus, Batman in jos, a intrat in clasa asa si in rest nu stiu, ca mi-am vazut de treaba mea

azi unul era in pijama :D

sunt foarte tari parintii olandezi, I like them. pai daca nu acum, atunci cand? ca la job sigur n-o sa poata merge imbracati in Batman…

doua ore, doi baieti, libertate, normalitate

octombrie 15, 2014 3 comentarii

ma rog, n-au fost chiar 2 ore, ci un pic mai mult de o ora jumatate, dar suna mai bine asa in titlu :D

deci asa:

ieri luand copilul de la scoala s-a lipit un pici de mine care imi tot turuia ceva in olandeza din care n-am inteles decat afspreken si alsjeblieft

well, prima oara m-a turuit un pici cu afspreken acum cateva saptamani si se uita asa dezamagit la mine incat am venit acasa si am cautat pe google si tot nu m-am prins, si am aflat abia seara la curs: voia un playdate… m-am simtit super aiurea si mi-am promis ca ma tin de olandeza

hehe, deci ieri m-am prins si pana sa ma dezmeticesc eu bine m-am trezit ca vin acasa cu doi baieti in loc de unul

a fost super dar eu abia imi revin din cateva socuri culturale :D

cam cate mame din romania (including me, care ma cred mai democratica asa in educatia copilului) cand le zice piciul la ora luatului de la scoala ca vrea sa se mai joace cu un coleg le zic ‘aaa, ce dragut, sa vorbim cu mama lui’, dupa care ii intreaba pe ei, copiii (copii de 4 ani), ce vor sa faca si unde (la tine sau la mine? :) ), just like that

a doua uimire a venit din cat de frumos se poate juca un copil caruia i se da maxima libertate de decizie (libertate care, de ex, a insemnat ca s-a trezit la ora 6 si pana s-au trezit si parintii si-a mancat pachetul pt scoala, a fost ocupat :D . al meu, prin comparatie, nu are voie sa coboare/urce scarile fara un adult…)

s-au mai si alergat ei si s-au luptat, dar au stat juma de ora sa ‘citeasca’ (??!!!), nu s-au certat, nu s-au imbrancit, mi-era un drag de ei de nu mai puteam (ba chiar am inceput sa ma gandesc serios ca e super misto cu doi sau mai multi… hmm)

mama piciului a intarziat 5 (cinci) minute fata de ora la care a spus ca vine sa-l ia si si-a cerut scuze. pt cinci minute :)

a treia mare uimire a fost legata de moi meme. eu sustin despre mine ca nu vorbesc olandeza, dar de fapt reiese ca vorbesc mai mult decat cred si ca 2 ore cu un pici care vorbeste doar olandeza (desi intelege si engleza, ca tac’su e irlandez) face cat 2 saptamani de curs :D sa ma fi vazut profesorul care scoate cu clestele de la mine cate o propozitie… :D

incep sa inteleg de ce fac olandezii cate 3 copii :) pai e atat de fain… si nu e deloc obositor, cred ca chestia asta cu obositoreala ne-o cream noi… baietelul meu inca are nevoie de ajutor la imbracat/incaltat, desi il las pana la un punct sa se descurce singur, colegii lui nu… si tot asa… invat sa ii dau drumul…

(moaamaaa cat mai invat zilele astea :P )

Categories: Nimicuri Etichete:

pentru cine ma smacuiesc? (sau filosofia smacurilor)

octombrie 12, 2014 7 comentarii

na, ca tot am scris despre smacuri si despre faptul ca sunt o (mama) nasoala

cu mult anterior am lasat sa se vada si ca am fost candva, pentru scurt timp, balena dar ca mi-am revenit (btw, in poze de acum cateva saptamani port aceiasi blugi, am cred 2 kg in plus fata de, dar nu-i grav, am si doi ani in plus si mananc mancare, nu chibrituri :P )

din seria filozofarilor frivole (dar hei, ce fel de femeie as fi daca n-as fi femeie?), in seara asta despre de ce si pentru ce. sau pentru cine

simplu: pentru mine! pentru ca vreau si pot.

am 36  de ani, deci am avut si 16, si 20 si 26. si sper eu, voi avea si 46, si 56 si mult mai multi (ah, deja alunec intr-o zona)

mi-a luat niste ani buni sa ma simt bine cu mine insami si sa-mi dau seama ca sunt ok asa cum sunt eu, fizic. insa anii trec si oglinda imi arata asta

sunt mama, sunt fericita sa fiu mama, dar sunt si eu, femeia, nevasta, iubita, amanta, si n-am renuntat sa fiu nimic din toate astea cand am devenit mama (eh, consortul meu mi-a zis cu obida de cateva ori ca am cazut closca, si ca m-a tinut ceva vreme :P dar se pare ca (m)i-a trecut)

mi se pare o chestiune de respect, fata de tine insati si fata de barbatul din viata ta, sa ai grija de tine, si zic asta neavand numai smacuri in cap, ci si placerile tale mici sau mari (nu neaparat perverse, da? eu ma gandeam la citit, de exemplu :) )

e ok sa nu mai stai o ora in fata oglinzii inainte sa iesi din casa, dar nu e ok sa nu te uiti in oglinda

e ok sa ai vergeturi si celulita si burta dupa ce ai nascut un prunc, sau doi sau trei. e ok sa nu mai arati ca inainte

nu e ok sa te raportezi la imagini mediatizate, femeile alea traiesc din imaginea aia si au o armata de oameni in spate care sa le faca sa arate asa dupa nastere

insa nu e ok  nici sa arati ca un monstru

eu am fost norocoasa sa iubesc si sa fiu iubita de un barbat destept. care m-a iubit si cand aveam 92 de kile (si copilul lui in burta) si cand aveam 52, ma iubeste si cand am parul valvoi si cand sunt aranjata, ma iubeste pe mine, eul meu intortocheat, transcendent si frivol si… eul meu al lui

dar chiar si asa- cum as putea intinde iubirea asta a lui daca as aparea neingrijita, nespalata, kilogramisticoneglijata?

pana la urma e o chestiune de respect, cred eu, fata de omul de langa tine

daca el, acu 12 (sau 13? ani nu mai stiu, nu mai tin sirul) si-a luat una de 52 kile, trasa printr-un inel, frumos mirositoare si draguta ca o floare, care, bonus, mai stia si sa deschida gura,

cam cum s-ar simti, niste ani mai tarziu sa se trezeasca in pat cu o mamaie patrata care ii solicita maxim intelectul (din cap si din pantaloni :) ) discutand despre… hmm,? pampersi? mancare? ce?

viceversa vorbind, pe mine m-ar atrage un barbat cu o burta de o tona, care ragaie si se uita la meci si a carui idee despre sexul tantric se traduce in stins lumina? :P

exagerez, desigur, un pic

limita normalului are o demarcatie fina care se afla in fiecare

ar fi epuizant sa faci eforturi infometandu-ne ca sa ramai slaba sau sa citesti la sfarsitul unei zile lungi, numai ca sa ai ce conversa

sau sa lupti mereu si sa faci compromisuri ca sa ai o familie, un el langa tine. astea vin in primul rand de la sine, dar nu fara sa faci nici un efort. daca un barbat nu intelege ca timpul trece peste amandoi, atunci sa-si gaseasca vreo nemuritoare, zau asa

eu ma smacuiesc pentru mine

pentru ca trecerea timpului sa-mi placa

sa-mi placa mie cand ma uit in oglinda. in oglinzi: aia argintata de la ikea, aia albastra a ochilor barbatului meu, aia albastru-infinit a ochilor fiului meu

si ca in aia albastra, cu nori deasupra, cand o sa ma uit candva, spre final, sa-mi placa ce-am fost si ce-am trait

(haiaaa, asa-i c-am facut filozofia smacurilor? deoarece barbatii casei s-au dus sa-si cumpere kfc. dupa ce eu am gatit 3 ore. si m-am smacuit inca 3. dar s-au intors. o saptamana placuta si neintortocheata va doresc :P )

smacuri. acele nimicuri fundamentale

octombrie 12, 2014 11 comentarii

oximoronul din titlu e intentionat

am promis ca o sa scriu despre smacurile mele si despre descoperirile de pe taram olandez

traiam cu impresia ca am putine si bune, dar acum ca m-am apucat de (de)scris, incep sa ma indoiesc de partea cu putin

coltul meu arata cam asa

smacuri_1si mai detaliat asa

smacuri_2piesele de rezistenta sunt dermatografele, am descoperit aici (in sfarsit) sidefate frumoase, pe mine ma avantajeaza si nici nu par sorcova, ca nu-s genul, le folosesc cam pe toate, cel mai mult folosesc maro sidefat pe pleoapa mobila sau un kohl maro si deasupra estompez circa 2-3 mm cu fard Astor, imi fac si conturul jos cu auriu sau argintiu (se vede f discret, are mai degraba efect de marire decat de contur), aplic mascara si cam gata. nu folosesc primer, ca n-am de ce, am un concelear, se vede in poza, e stick, dar extrem de rar ajung la el, am tenul curat si de multe ori nici de fond de ten n-am nevoie

creioane de ochi_1uneori folosesc iluminator, pe asta il am din sephora cred, mi se pare in continuare superb

iluminator_1

 iluminator_2pe buze eu nu simt nevoia sa le colorez, am cateva unturi de buze (unul in imaginea de sus) si doua balsamuri colorate- unul in poza si unul stick, in poseta, de la Astor

insa acord atentie deosebita pielii- la 36 de ani se vad deja primele riduri, deocamdata fine si de expresie, in Bucuresti foloseam de ani de zile Eucerin, inca mai am din crema contur de ochi, aici am descoperit gama de dermatocosmetice RoC (in prima poza)

crema de fata este absolut perfecta, netezeste, hraneste si elimina mici pete de la soare, lotiunea micelara este geniala-eu o folosesc pe post de demachiant universal, iar crema de maini bate Eucerinul meu vechi

am si lotiune de corp, aia e in baie si a scapat nepozata, cert e ca folosind-o am nevoie de o aplicare la 3-4 zile, spre deosebire de Eucerin sau Trixera care necesitau aplicare la 2 zile

sunt scumpe, dar spornice, imi ajunge mult timp un produs si ridurilor/aspectului fetei nu le pot da regret si undo

buna este si masca asta

ten_mascaunghiile sunt un alt fix al meu, aici sunt mai relaxata si in ultimele 4 luni n-am mai aplicat lac colorat, am descoperit lacul asta

unghiichiar este lucios si rezista muuult. eu nu spal vase, le spala masina, dar gatesc destul de mult, ca tot am timp in perioada asta si-mi rasfat baietii, cam asa arata o manichiura nefacuta de o saptamana 10 zile (am avut musafiri :D )

unghii_2later update (same day :P ) asa arata cu manichiura proaspat facuta:

unghii_3si cam asa arata o manichiura cam nefacuta plus un inel superb cu Adam si Eva de la Regal Gold

(atentie, urmeaza paragraf in care ma laud:)

magazinul a fost o descoperire foarte placuta, cum spuneam, am avut musafiri din tara cateva zile si pentru ca aveam cine sa-mi aduca, mi-am comandat la biroul prietenei mele un pachet consistent de zorzoane, cu ceva emotii ca am platit cu cardul si nu eram foarte convinsa daca si ce o sa primesc. ei, bijuteriile sunt de foarte buna calitate, montura, lucratura, nu ma mai satur de ele si clar o sa-mi mai comand, am pus deja ochii pe un inel si niste bratari cu snur, pe masura ce scriu ma apuca un mancarici din seria ‘imi trebuie acum’, asa ca ma opresc :D

unghii si regal goldlasand zanganelele la o parte, pentru par descoperirile olandeze sunt astea:

par_1pur si simplu perfecte. nu mai incerc altceva decat John Frieda, e genial, face ce spune fiecare produs. in paralel folosesc din cand in cand Guhl antimatreata, cred ca in functie de alimentatie si de vreme am nevoie

gata, am facut-o si pe asta, am scris despre smacuri

nu m-ar mira sa ma apuc in curand de articole despre calcat camasi :D (just kidding, din fericire masculul meu isi calca singur camasile, cu exceptia sedintelor importante, unde vrea sa fie perfect si atunci intervin eu)

Categories: Smacuri si frivolitati Etichete:

Baietzesti, la 4 ani si 2 luni

octombrie 10, 2014 Scrie un comentariu

pe intuneric

***

-Mi-am bagat degetul in oooochiiii….

-Aoleu, ce accident, si te doare?

-Da. Si acum o sa-mi cer scuze. Scuza-ma ca mi-am bagat degetul in ochi.

-Bravo.

-Acum ma mai doare??

:D

***

-Mami, stii ce vreau sa ma fac eu cand o sa fiu mare?

-Ce?

-Animal.

-?! De ce?

-Ca sa fiu salbatic!

oglinda

octombrie 8, 2014 3 comentarii

***

cobor din masina, in drum spre cursul de olandeza. aud o voce mica in urma:

-Sa te distrezi!

 

***

urc in masina, venind de la curs. copilul ma observase pe geam cum imi luam la revedere de la colega mea de banca

-Cum a fost la scoala ta, mami?

-Pai bine, mi-a placut.

-Te-ai distrat?

-Hmm, nu prea, scoala pt oamenii mari nu prea e asa distractiva.

-Si nu te-ai jucaaat?!!

-Nu. Dar am invatat olandeza.

-Aaa, bine. Si am vazut ca ti-ai facut prieteni. Cum o cheama pe prietena ta?

-Lu. Si are un baietel de 4 ani, ca tine.

-Foarte bine, mami, foarte bine. Si in rest, a fost bine? Te-a suparat cineva?

-Nu, puiule, doar am invatat.

-Aha. Si iti place la scoala?

-Daaa, stii ca mie imi place scoala, ca acolo invatam lucruri noi si bune care ne ajuta sa fim inteligenti.

-Asa, si ce altceva imi mai povestesti despre scoala ta?

dialogul a continuat, am fost chestionata marunt, marunt, fix cu aceleasi intrebari pe care i le pun eu

la final:

-Bravo, mami, te-ai descurcat excelent!

:D

 

***

la finalul unei zile frumoase si pline rememoram in drum spre casa ce l-a incantat pe fiecare:

- Baietzel, tie ce ti-a placut cel mai mult azi?

- Cand mi-ai spus ca esti mandra de mine!

atat…

oglinzi frumoase sa aveti

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 53 other followers