cu ce ma mai ocup eu

‘mami, te rog da-te jos CHIAR ACUM!’ :D

???????????????????????????????

si cu un ou de dinozaur, pe care-l asteptam sa iasa din gaoace si sa creasca

 ???????????????????????????????

in plus, cu o vacanta care abia incepe, revin cu poze :) intre timp, sper sa iasa brontozaurul din ou

sa dispara ploaia, am zis

Categories: De-ale mele Etichete:,

sunt o nasoala

august 4, 2014 6 comentarii

in mod constant ma spal, ma parfumez, imi fac manichiura, pedichiura, ma epilez, ma exfoliez, merg la coafor si cand nu merg ma vopsesc singura si imi fac singura parul cu peria sau cu placa. uneori ma si fardez

acum cand copilul are aproape 4 ani, ca si atunci cand avea 4 saptamani

aveam mai putin timp si energie atunci, dar nu, n-am umblat sleampata, cu parul valvoi si nespalata nici in intimitatea propriului apartament si nu-nteleg de ce e un titlu de glorie sa faci asta

imi place de mine, de viata mea cu tot ce inseamna ea: familie, prieteni, munca

nu ma ”sacrific”

imi place sa citesc, sa beau un pahar de vin in serile de weekend si sa sporovaiesc cu tac’su in timp ce copilul are alta treaba- una creata de noi ca sa avem timpul asta – merge si un puzzle, si o jucarie noua, si un desen, oricum nu-l tine mult

uneori pierd timpul pe internet pur si simplu sau in loc sa calc

alteori fac curse de masini si stropesc cu apa si nu mai am timp sa gatesc si ii hranesc cu sandvisuri (nu s-au plans)

mvai, il las la desene. sunt langa el, de multe ori ma uit si eu, sau fac altceva. mie-mi placea sa ma uit la desene cand eram copil si nu stateam toata ziua in fata televizorului, de ce sa-l privez pe el de asta

ii dau dulciuri daca cere. uneori, rareori, dar ii dau. si mie imi placeau cand eram copil si nu mancam cu tona si nici obeza sau bolnava n-am fost

daca ma enervez sau ma supar, o arat. bine, cand ma enervez cam tare si imi vine sa tip, de regula parasesc zona, trag aer in piept si revin, dar mai ridic si tonul

i-am spus ca daca primesti o palma, eu nu cred ca trebuie sa intorci si celalalt obraz

il invat despre reguli. si il invat si conformism, pentru ca iti poti permite sa fii non-conformist doar in masura in care conformismul de care ai dat pana atunci dovada te-a facut un acceptat social

il cert daca face ceva grav. l-am pedepsit rareori si numai pt chestii nasoale, gen violenta (a avut o perioada pe la 3 ani si ceva)

explic de zeci de ori, dar daca nu intelege conditionez

el va trebui sa traiasca intr-o lume cu oameni si sa fie un adaptat, nu un ciudat. nimeni n-o sa se poarte mereu cu el ca si cu un bibelou, avand maaaare grija ca nu cumva sa-i raneasca sentimentele daca-i zice verde in fata ceva

moaaama, ce o sa-l traumatizeze astea: daca nu-ti strangi jucariile, tot ce ramane imprastiat pe jos la sfarsitul zilei dispare; daca mai vrei sa mananci cu noi la masa, te rog sa stai frumos pe scaun si sa te comporti civilizat. daca nu, te poti duce sa te joci, sau iti iei farfuria si mananci la masuta ta

si apropos de masuta lui si de mancare

nu-l fortez sa manance la masa mereu. nici eu nu am chef sa mananc la masa mereu, uneori imi iau farfuria si stau pe canapea

nici nu-l fugaresc cu mancarea prin curte, nu-l oblig sa manance tot din farfurie, dar daca trec doua mese la rand in care mananca aiurea, conditionez: daca mai vrei desert, intai mananci

stiu doar ca de la mine trebuie sa primeasca dragoste neconditionata, ingrijire, siguranta si indrumare. sa stie ca in mine poate avea incredere, ca gaseste oricand sprijin si alinare si, mai presus de toate, ca am ce sa-l invat si sa-l sfatuiesc

eu trebuie sa fiu un exemplu, nu un sacrificiu pe doua picioare

ce sa invete el de la mine ca om care traieste in lumea asta mare si diversa daca nu ma vede decat robotind, zero interes extra-gospodarie si aratand ca un patrat cu haine? ce fel de nevasta o sa-si aleaga? cum se va raporta el la femeile pe care le va intalni, ce fel de femeie va crede el, in sufletul lui, ca merita?

basca, iaca nu sunt si nici nu vreau sa fiu prietena lui cea mai buna. sunt MAMA lui

o nasoala, ce mai

Categories: Cujet deci egzist Etichete:

ce-am mai citit in iulie

cu mentiunea ca sunt niste impresii de lectura, nu recenzii, si ca nu va povestesc despre ce e cartea, pt ca asta gasiti pe wikipedia si, in plus, nu vreau sa fiu spoiler

Marilynne Robinson, Gilead – o carte de Pulitzer parca, si cam atat. nu pe gustul meu, dar o carte buna. Eu nu ma simt confortabil cu carti despre oameni pe moarte, fie si in abordarea asta, sunt prea vesela si inca n-am varsta

Stef Penney, The Tenderness of Wolves- cred ca cea mai bine scrisa murder mystery book din cate am citit eu pana acum. De fapt nici nu prea e murder mystery, crimele sunt mai degraba un pretext pentru naratiune, foarte mult mi-a placut

Jonathan Stroud, The Amulet of Samarkand- prima carte din trilogia Bartimaeus, si n-am de gand sa le citesc si pe celelalte. Foarte amuzanta si interesanta, perspectiva e a djinn-ului, mie mi s-a parut cam de adolescenti, dar oricum nu genul de literatura de adolescenti pe care o citesc eu :D

N. K. Jemisin, The Hundred Thousand Kingdoms-tot prima carte dintr-o trilogie, The Inheritance Trilogy, si tot nu intentionez sa le citesc si pe celelalte. Mi-a placut moderat, e fantasy usor de digerat si nu cade in foarte multe clisee si predictibilitate, e enjoyable

Simon Toyne, Sanctus si The Key, primele doua carti din trilogia Sanctus. Caut ultima carte, The Tower, mi-au placut foarte mult primele si chiar sunt curioasa. Mie, de altfel, imi plac misterele astea in jurul religiei, la vremea respectiva am fost incantata, de ex, de Dan Brown, acum s-a cam fumat, stau cu Lost Symbol in kindle si nu ma apuc de el. Revenind la Toyne, foooaarte fresh si nealterat stilul, e o carte perfecta de vacanta

De luna asta am renuntat la sentimental de vinovatie ca incep o carte si nu reusesc sa o termin, asa ca o sa scriu si despre ce am inceput si nu cred ca mai termin, viata e prea scurta si prea frumoasa, carti sunt prea multe bune si frumoase, incat nu vad de ce sa ma chinui daca nu-mi place, oricat de titrata, laudata si premiata o fi vreuna

Deci, ce-am inceput sa citesc si nu imi place suficient incat sa continui:

Kate Atkinson, Started Early, Took My Dog- asa de plictisitoare incat nici nu mai stiu despre ce e si de ce o mai tin in kindle. Citit 10%

John Darnton, The Darwin Conspiracy- citit 38%, plictisit cam tot atata, incalcita, nimic nou, nimic care sa ma tina in carte

Orhan Pamuk, Ma Numesc Rosu- citit 5%, am mai citit Pamuk si mi-a placut, dar asta nu, clar

Nicholas Sparks, The Notebook- citit 7%, imi place Sparks, Nights in Rodanthe e favorita mea, dar asta nu, ma oboseste. Stiu ca e o carte misto, si ca s-a facut sau se face si film, dar not for me this one this time, nu-s in dispozitia mentala si afectiva corespunzatoare in aceasta perioada a vietii mele

un fisc eficient

va mai amintiti povestile si aventurile mele cu fiscul romanesc? le gasiti aici si aici si aici si aici

ei, intr-o alta tara decat Romania fiscul, atentieeee

trimite formulare IN LIMBA ROMANA

now, how is that?

Categories: Cujet deci egzist Etichete:

trei banci, trei raspunsuri, niste review-uri intamplatoare

iulie 29, 2014 4 comentarii

noi lucram in romania, de niste ani, cu 3 banci, Raiffeisen, ING si Banca Transilvania

Banca Transilvania a aparut in peisaj odata cu nasterea feciorului, ca sa putem incasa alocatia pe card, altfel destul de multumiti cu cele jde conturi la ING si Raiffeisen

de ING super multumiti, niste usoare rateuri cand am inchis un cont in EUR pe PFA, nu le mergea sistemul si a trebuit sa ma deplasez de vreo doua ori la banca, insa in rest nici o problema de-a lungul timpului

de Raiffeisen relativ multumiti, niste rateuri cu direct debitul de era sa ne taie curentul la un moment dat, motiv pt care am mutat platile la ING, si niste mici jecmaneli la creditul ipotecar, dar decente, cat sa nu ne zburlim prea tare, per ansamblu comparativ cu experiente horror ale prietenilor carora li s-au dublat/triplat ratele si comisioanele de-a lungul timpului, chiar ok

cum ne-am mutat, am decis sa mai inchidem din conturi, in principal cele pe care le foloseam pt shopping online, ca restul mai raman agatate o vreme de rata la apartament, direct debit pt utilitati s.a.m.d.

trimis 3 emailuri catre bancile cu pricina, cerand ING si Raiffeisen sa ne spuna cum inchidem conturile, si cerand Bancii Transilvania sa ne spuna cum facem rost de un extras de cont ca ne trebuie aici pt alocatia copilului

viteza de raspuns:

Banca Transilvania- o zi

ING- 6 zile

Raiffeisen- 14 zile

raspuns:

Banca Transilvania- se poate, daaar numai cu procuri, draci si laci de te lasi pagubas. abia astept sa ajung in tara sa inchid contul

ING- nu doar raspuns pe email, sunat, sunat pe nr olandez, instructiuni, eu urmat instructiunile (pff, ce greu, trebuia sa fac soldul pe zero si sa mai trimit un email :) ), iar sunat pe nr olandez, verificat, confirmat, problema rezolvata. profi, frumos, nota 10 (ING e banca olandeza :D am ales bine tara :P )

Raiffeisen- raspunsul profi, adica mi-au trimis si vreo doua modele de procuri, but again, draci, laci, mai bine platesc comisionul cateva luni si il inchid cand ajung in tara

pe Raiffeisen am mai intrebat-o si care sunt procedurili sa rambursez anticipat un credit, raspuns nexam deocamdata

concluzii: nici una. nici nu vreau sa ma gandesc cat de distractiv o sa fie cand vom vinde apartamentul

-

Categories: Cujet deci egzist

lucruri importante

iulie 12, 2014 2 comentarii

Mami, stii de ce intreb eu mereu de ce, de ce? Pentru ca vreau sa stiu!

Vreau sa stiu lucruri importante! Si de aia ma supar cand tati imi mai zice ‘pentru ca asa e’.

Vrei sa stii care sunt lucrurile importante?

De ce sta unghia pe deget?

De ce becul e pe tavan?

Dar la veioza, de ce sta becul pe un bat?

De ce razi? De ce le vine oamenilor sa rada? E nepoliticos sa razi de cineva. Dar daca spune o gluma? Poti sa razi?

De ce avem nevoie si de veioza?

De ce in Olanda ziua dureaza mai mult?

De ce Doamne-Doamne ne nimereste si pe noi cand ploua? Doar da ploaie ca sa creasca plantele. Noi nu suntem plante.

De ce e soarele o planeta? Si cum e planeta asta a noastra? De ce nu simtim cand se invarte? Dar cei de pe alte planete stiu cine suntem? De ce dupa zi vine noapte?

De ce oamenii imbatranesc?

Mama ta cum avea parul cand era tanara?

Cand eu nu existam, v-am visat pe tine si pe tati ca erati la un restaurant si mancati si vorbeati. Despre ce vorbeati?

Cum am aparut eu in burta la tine?

De ce copiii apar din dragoste? Cum apar din dragoste? Cata dragoste?

Vezi? Astea sunt lucruri IMPORTANTE! Si trebuie sa stiu de ce, ca sa inteleg.

Si acum am multe sa-ti povestesc, ma asculti?

….

:D acesta nu a fost un dialog, ci un monolog, abia isi lasa timp sa respire. apoi mi-a povestit. TOT. pana a adormit vorbind. si eu zambind

3 ani si 11 luni, si n-am inventat nimic. cred ca am sarit unele

ce-am mai citit in iunie

Sue Miller, The Senator’s Wife- cartea care mi-a placut cel mai mult din ce-am citit luna asta. are personaje bine conturate, o poveste si o lectie, planuri care se intrepatrund frumos, atmosfera, tot ce-i trebuie. de citit si de recitit

Hakan Nesser, Mind’s Eye – buna, desi nu ma pasioneaza genul. finalul insa e trantit rau, de parca l-a scris nevasta-sa. usor deprimanta atmosfera, nu e de citit pe ploaie

Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog- mi-a placut, nu m-a dat pe spate, cam intinse pasajele ‘culturale’, dar e o carte de citit, o recomand

Michael Ende, Povestea fara sfarsit- zau ca luna asta mi-am propus sa nu mai citesc carti de adolescenti :) desi asta e cam de copilasi la debutul adolescentei. foarte placuta, o s-o pastrez pentru Zmeul meu cand o mai creste. e draguta si pt astia de 36 de ani, am citit-o cu placere

tot din seria carti de copii (ce m-o fi apucat?) draguta mai e si Neil Gaiman, Coraline- daca as avea o fata, pe la 12 ani asa i-as da-o sa o citeasca

JK Rowling, The Casual Vacancy- o carte mai plictisitoare si incalcita si amestecata decat asta eu n-am mai citit demult. parca-i scrisa la norma, cum mai scriu si eu la cerere chestii, in sila. ma asteptam la mai mult de la tanti Rowling. nu ma asteptam totusi sa aiba cu adevarat talent. are, dar aceasta carte o fi strict pt americani, ca mie nu imi zice nimic

 

despre zambet. zambete. capsuni, rosii, oua. soare-frig-soare-cool-summer

iunie 30, 2014 10 comentarii

vara asta e cool

la propriu

e un frig in olanda de mor. 80% din hainele mele de vara sunt nepurtabile. copilului ii trebuie adidasi noi, ca pe cei din primavara i-a rupt. sandale a purtat de doua ori. eu niciodata

sunt in jur de 20 grade plus vreo cateva, vremea nu e deprimanta, adica vezi mult soare, si ceva nori si cate un ropot de ploaie. dar e friiig :D

a trecut o luna de aventura olandeza si am inceput sa ma relaxez

nu de tot, dar pe acolo

nu exista data sa ies din casa si sa nu ma trezesc zambind pe strada

oamenii sunt frumosi si buni si politicosi si draguti si saritori

te saluta pe strada

se uita in ochii tai si iti zambesc cu adevarat

cand vorbesti cu ei, se uita in ochii tai, la chipul tau. niciodata la haine, nu te masoara din cap pana in picioare sa vada cam de cati bani esti

ma uimesc femeile- la 8 dimineata, pe bicicleta, cu un copil in fata, unul in spate, eventual si unul pe alta bicicleta alaturi, zambesc

intr-o zi am vazut o femeie frumoasa, frumoasa, cu un zambet molipsitor

si m-am trezit zambind si eu si primul meu gand a fost: daca as fi atat de frumoasa, cred ca si eu as zambi mereu

abia apoi mintea mea a procesat ca era intr-un scaun cu rotile…

imi place sa merg la piata. miercurea se face piata in parcarea supermarketului

rosiile au gust, capsunile sunt un deliciu, cele mai bune mi s-au parut caisele

bune, bune, aproape ca cele pe care mi le amintesc din copilarie

si oua. am gasit in sfarsit oua adevarate, credeam ca nu mai exista decat la soacra-mea

nu mi-a venit sa cred ca gasesc in supermarket oua cu gust de oua

da. it’s a cool, cool summer

Categories: Cujet deci egzist Etichete:

mami de bij si de un baietel obraznic

iunie 20, 2014 2 comentarii

***

am trecut de la a fi complimentata cu ‘mami esti draguta ca o portocala’ la ‘mami de bij’- dupa modelul maja de bij=maia albinuta, e un desen dragut

nu cred ca e de bine

***

-Mami, azi la gradinita toti copiii au fost cuminti, in afara de un baietel.

-Si ce a facut?

-I-a luat jucaria altui baietel.

-Aha. Urat. Si Miss ce a zis?

-L-a certat, si i-a zis nee, nee.

-Avea dreptate.

-Si a mai fost un baietel obraznic. Tot asa, i-a luat jucaria altui copil.

-Aha, si Miss l-a certat si pe el?

-Nu, pt ca nu l-a vazut. Dar i-a dat jucaria inapoi dupa aceea.

-Aha, bine a facut.

-Eu eram baietelul ala.

:D

*3 ani si 10 luni

 

painea NU prosteste

iunie 19, 2014 2 comentarii

numai prostia prosteste, parerea mea

fara pretentii de nutritionist (but again, nici aia de inunda internetul nu-s), tot citesc cum biata paine e pusa la zid

painea integrala, in cantitati moderate, e buna

ca mai tot ce e moderat- ia mancati numa’ iarba si fructe sa vedeti cu ce gastrita frumoasa va alegeti

in prima saptamana am fost usor socata de cata paine mananca olandezii :)

e drept, paine alba nu prea gasesti, doar multe feluri de paine integrala, cu seminte, etc, f gustoasa

ma uit la oamenii din jurul meu si am si stat de vorba cu multi, mie olandezii nu mi se par prosti, nici grasi

si noi am crescut consumul, in context, de la 2-3 felii pe zi la 3-4 aproximativ, iar eu stau cu ochii pe cantar ca pe butelie, nici o schimbare, 58kg constante

zic unii si altii asa despre paine:

http://healthyeating.sfgate.com/health-benefits-100-percent-wheat-bread-5469.html

http://ishop.solbreads.com.au/t-bread_benefits.aspx

http://health.howstuffworks.com/wellness/food-nutrition/natural-foods/natural-weight-loss-food-whole-wheat-bread-ga.htm

si mi-e lene sa mai caut, dar cam asta e ideea

pfff, bietii copii, numa’ cu sandvis, fara ciorba, fara felul 2 la pranz? Zmeul meu incepe scoala in august, la 4 ani. la scoala se trimite copilul cu pachetel- un sandvis, un fruct :D nt, nt… ma intreb daca va supravietui

 

Categories: Cujet deci egzist Etichete:

o noua prima zi de gradinita, Montessori

iunie 13, 2014 8 comentarii

am bifat prima zi de gradinita in Olanda, o gradi Montessori

poze n-am, ca n-am apucat, intre stressul coboratului din autobuz la statia corecta (da, si la autobuzele lor merg alandala ecranele alea, plus ca nu opresc in statie decat daca apesi pe buton, deci a trebuit sa ma prind la timp, altfel urmatorul venea in juma de ora, m-am prins, victorie) si un suc de rosii cu doamna de la relocare si preluatul copilului care a venit alergand, incaltat singur, pe dos, tranta, genunchi julit, bocet si restul zilei

gradinita o vazusem inainte, ne placuse, eram prea obositi ca sa auzim explicatii, impresia mea initiala a fost ca fac cam ce-i taie capul si li se arata daca vor sa stie ceva

mnu, fac si tot felul de activitati, mi s-a spus ca nu stia ce e ala water pencil (?! ce-o fi?) si ca in rest s-a jucat, a interactionat, a mancat, baut, mers la baie, totul ok

n-a plans. deloc. in prima zi de gradi din a doua saptamana in tara straina, intr-un univers cu totul schimbat

cat a fost el la gradi, eu m-am intretinut si am mai rezolvat din hartii cu doamna de la relocare

doamna care era foarte surprinsa ca l-am lasat nebocit si ca era incantat

zic: pai i-am explicat ca il iau, ca nu-l las sa doarma aici si ca aici nu-l pedepseste nimeni si nu il pune nimeni la colt. si era foarte uimit si incantat

ea: really? here it is forbidden by law!

nu sunt lasati de capul lor, li se explica atunci cand comit cate ceva, insa daca face cine-stie-ce totusi vreun copil, este pus pe un scaunel si i se dau cateva minute de time-out. nu singur, nu cu fata la perete, se sta langa el…

deci, da. de asta am venit aici

pana si baba de alaturi, fata de care m-am scuzat ca mai face zgomot, mi-a replicat: aah, but they are children, you can’t stop them all the time, or they won’t develop correctly

‘baba’ e de varsta mamei, familia e de muncitori de rand, nu de savanti…

later update: ba pun o poza, facuta in weekend, o strada de pe langa gradinita :D

strada

somn, somn, somn

iunie 11, 2014 5 comentarii

Zmeul va implini 4 ani spre sfarsit de august, deci nu e nici foarte mic, nici baietoi

pana pe la 2 ani adormea (cu rutina formata de la nastere, gen dresaj, baie, muzica, poveste, lapte, sfooor) maxim in 15 minute, pe la 20.30

dupa 2 ani a crescut si ora de somn si timpul de adormire, ca undeva in jurul varstei de 3 ani sa ajungem la faze exasperante gen adormit la 23-24.00 dupa ore (da, ore, au fost si 2) de frichinit

am citit, am incercat diverse, l-am lasat si nedormit la pranz, l-am alergat, l-am orice, nimic, aproape ca ne resemnasem

de fapt, chiar ne-am resemnat, la modul ca stingeam lumina, aprindeam fluturasul de veghe si noi ne culcam, iar el treaba lui (n-avea ce sa pateasca prin casa, dar nu iesea din dormitor intrucat ii e frica de intuneric), la un moment dat adormea si el, dar noi nu mai stiam la ce ora mica :D

de vreo saptamana traim un vis mirobolant

in prima seara in Olanda am observat ca la 20.30 in parc eram numai noi si niste chinezi si ca lumea se uita cam lung la noi pe strada

in a doua seara, intorsi de la mici cumparaturi de cele necesare tot pe la 20.30 iese baba de alaturi (da, babele olandeze sunt fix ca alea romance, numa’ ca vorbesc si engleza) si tzava la copchil: Hi, honey, you’re going to sleep, right?

:D ?!

situatia parea cumva fishy asa ca am investigat pe la prieteni si colegi si am aflat ca olandezii isi culca copiii f devreme, in jur de ora 20. unii si pe la 19.  doar ca numai cei mici mai dorm cate o ora la pranz (si eu ma miram ca in programul gradintei n-aveau somn)

so, a treia zi n-am culcat copilul la pranz

pe la 6 seara se uita tulbure

am rezistat

la ora 20 dormea lemn si lemn a dormit pana a doua zi dupa ora 8, nu mai stiu

a trecut mai bine de o saptamana, iar motivul pt care aberez eu pe aici e ca e ora 21.30, am facut si dus, casa e curata, mancarea facuta si copilul adormit de mai bine de o ora :D

ceea ce nu inteleg e de ce aici functioneaza si in Bucuresti nu, ca am incercat si acolo aceeasi schema… dar zic sa nu-mi obosesc neuronii cu atata mare problema

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:

upgrade-uri

Zmeul e intr-o faza de ‘de ce’ upgradat, care il tine deja de vreo doua luni

la fiecare fir de praf, de iarba, musca, furnica, mancare incepe un tir indelungat de ‘ce e asta?’, ”cine a pus-o acolo?”, ”cum functioneaza?”, ”dar ce se intampla daca o iei de acolo?”, etc

pana epuizeaza toate intrebarile uita raspunsul la primele, deci o ia de la inceput :D

e delicios si extrem de funny daca nu depasesti 2-3 ore de stat cu el, dupa te apuca groaza

culmea upgrade-ului a fost atinsa ieri

umbla singur prin casa si ingana: waarom, waarom, waarom…. jur ca nu l-am invatat eu :D

(n-am apucat sa-l filmez, dar pun o poza cu ratze in loc :) ) don’t ask why

DSC02431

Categories: De-ale Baietzelului Etichete:,

eu si Orange

iunie 5, 2014 2 comentarii

din seria NU va faceti abonament la Orange, sau ma rog, nu incercati sa va dezabonati de la ei

so, am facut niste cereri sa trecem de pe abonament pe cartele, totul bine si frumos (sper) la unul din numere, ca nu m-a mai sunat nimeni, la celalalt de pe care cumparasem un telefon, sunt anuntata ca trebuie sa platesc vreo 160 euro daca renunt. ok, platesc

suna xulica de la orange

- De ce doriti sa renuntati la abonament?

-Pai ca plec din tara, am plecat deja de fapt.

-Da, dar aveti de platit 160 de euro.

-Platesc.

-Da, dar e mai avantajos sa pastrati abonamentul pana in 2015.

-Nu e, pt ca nu-l mai folosesc peste fix 2 luni, cand termin de dat toate telefoanele si informat toata lumea de noul nr.

-Pai si nu credeti ca totusi…

-NU!

-Nici nu m-ati lasat sa vorbesc.

-Pai nu ma intereseaza, eu vreau sa renunt la abonament si sa trec pe cartela.

-… (ofuscat) ah, pai atunci sa ne achitati in avans suma si incepand cu data x se rezolva.

-Cum sa achit in avans suma?! Nu-mi faceti si mie o factura, ceva, in care sa-mi spuneti ce semnifica?

-Nu, factura o primiti dupa.

-Pai si eu cum platesc asa aiurea-n tramvai niste bani?

-Altfel nu se poate.

-Mna, si eu, care cunosc legile si scriu rapoarte pe telecom de vreo 8 ani, daca vreau sa va reclam la ANCOM cum va reclam? :D Ca inseamna ca am fost de acord sa platesc suma. Eu vreau sa-mi emiteti factura.

-Nu se poate.

-Bun, atunci un email ceva scris, nu vorbe, ca vreti banii astia de la mine si ce inseamna ei.

- (si mai ofuscat, ridica tonul) Pai nu v-am explicat, platiti in avans si totul e rezolvat, cererea e deja inregistrata.

-Cu ce numar?

-Cum cu ce numar?!

-Ce numar are cerea mea?

-Nu stiu, nu am acces la aceasta informatie.

-Deci despre ce discutam acum? :D Dati-mi o adresa de email la care sa trimit ce am de zis.

-Pai o gasiti pe site-ul nostru.

-Pe site nu e explicit, nu gasesc, va rog sa-mi dati dvs adresa.

-V-am spus, intrati pe site si la partea cu x, y…

-Bun, deci nu imi puteti furniza o adresa de email in conditiile in care pe site eu nu gasesc?!

-Aaa, pai trebuie sa va pun pe hold.

Ma pune pe hold. Astept. Primesc adresa. Scriu.

si de atunci tot astept…

:D

ce-am mai citit in mai

da, soc si groaza, am mai citit si in mai :D

Seria Fever, Karen Marie Moning – Darkfever, Bloodfever, Faefever, Dreamfever, Shadowfever- desigur, boala mea cu literatura de adolescenti. seria am inceput-o in aprilie, deci am trisat un pic :) mi-a placut, e antrenanta, dar in fine, rezumatul poate fi intr-o conversatie dintre mine si consort: -Ce tot citesti tu acolo? -Eh, o serie cu elfi sau extraterestri, din astia :D este un bun entertainment, mai bun decat un film, clar

The Medici Secret, Michael White- chiar e frumoasa cartea, iti mai aduce cate un plus de informatie pt cultura generala pe ici pe colo, daca va place genul, adica secrete, intrigi, Medici, da

Poltergeist, Kat Richardson- hmm, dupa parerea mea cam slabuta, ma asteptam la mai mult, simplifica prea mult pe alocuri, nu mentine ritmul naratiunii, pare ca se plictiseste de scris uneori, dar decenta. cred ca e si film, nu l-am vazut, dar dupa ce am citit cartea mai bine as vedea filmul :)

Philipp Vandenberg- Conjuratia sixtina- inteligenta, documentata, te tine in carte desi n-are prea multa actiune, mi-a placut

pe langa astea am mai inceput cateva dar n-am avut rabdare cu ele

plus aia a lui Allen Carr cu ‘In sfarsit nefumator’, cam glumita, drept dovada ca inca mi-am pastrat obiceiul. m-am autoanalizat si am concluzionat ca pt mine fumatul e asa, din categoria placere decadenta, so la fel ca si cu restul din categorie, gen vinul rosu, x-ul de calitate, ciocolata, mna, cu oaresce masura si discernamant nu cred ca ma omoara mai mult decat zaharul din cafea ;)

se pun si cartile gen ‘The Dutch, I presume?’, ‘Dutch phrasebook’, ‘Dutch cooking’ si inca vreo multe dintr-un teanc oferit cu generozitate de firma de relocare si pe care inca nu le-am terminat? :D

plecarea lui

mai 30, 2014 7 comentarii

3 ani si 9 luni, ultima zi de gradinita

catre Miss:

-Daca plec in Olanda, nu ma mai pui la colt!

noi cu ale noastre, el cu ale lui :D

viata e frumoasa, plecarea e maine

Categories: De-ale Baietzelului

moda masculina (?! :P)

din seria doamnelor, colantii nu sunt pantaloni, tot vad barbati de 35 de ani+ cu camasi business (sau, ma rog, ceva mai elegante, nu gen casual) scoase din pataloni, respectiv blugi si atarnand asa, nedefinit

io ma tot intreb de ce au pus camasa si nu tricou. sau daca au pus camasa de ce umbla cu ea de parca i-a scos copilul din baie si n-au terminat imbracatul

grow up, really

camasile scoase din pantaloni se poarta numa’ in anumite tinute. cu o anumita atitudine, un anume tip de camasa, tip de pantaloni, si in general tipurile astea sunt cam in trecut, domnilor. sau in vacanta

ah, si pantalonii cargo nu se mai poarta de mult, mult

Categories: Cujet deci egzist Etichete:

despicable me? despicable them? despicable who?…

mai 28, 2014 2 comentarii

deja am depasit faza, dar merita consemnata. cred ca n-am mai avut de mult senzatia asta de scarba fata de mine insami, fata de faptul ca sunt fortata sa fac ceva contra principiilor mele si a felului meu de a fi

azi dimineata, la un oarecare ceva de stare civila, habar n-am cum se cheama efectiv toate institutiile astea

ne trebuia un duplicat dupa un certificat (pe scurt, deoarece autoritatile olandeze vor ca originalele sa fi fost emise nu mai tarziu de 3 luni, noua ni se pare absurd, lor nu, astea sunt regulile, ne prefacem ca le-am bagat in blugi la spalat si nu le mai avem si cerem altele)

pe site-urile oficiale scrie ca se plateste o taxa de urgenta si se elibereaza in cateva ore

la locul faptei, se intampla halucinantul dialog:

-Am venit sa solicitam un duplicat dupa certificat.

-Da. Va trebuie x, y, z si este gata in 7 zile.

-Sap-te zile??!!! Dar am citit ca exista o taxa de urgenta, noi peste 2 zile plecam din tara…

-Nu exista. (conspirativ) Dar daca va trebuie urgent, veniti putin aici.

-Venim.

-Se poate rezolva in 30 de minute daca doriti sa… stiti… sa le dati ceva fetelor.

Schimb de priviri. Dialog telepatic intre doi oameni care trec prin toate de vreo 12-13 ani, nici ei nu mai stiu exact de cand. Dorim? Pai, ce altceva am putea sa dorim? Niste procuri, cateva ore la notar pt ele, niste destui bani pe ele, niste prieteni ocupati pusi pe drumuri, niste destui bani pe curier… Putem sa nu dorim?…

-Sigur, nici o problema.

-Aveti timbre? Taxe?

-Nu avem.

-Nici o problema, am eu.

Scot (cred ca greseala, dar tocmai scosesem de pe carduri tot avutul nostru, ce lei si ce euro credeam ca ne mai trebuie) un portofel gras. Ii intind 100 lei. Ii ia.

- … mai trebuie…

Ii mai dau 100 lei. Ii ia.

Pleaca.

40 minute mai tarziu, avem certificatul.

-… Si daca doriti, imi puteti da si mie de-o bere? Ca le-am lasat fetelor, sunt 6 in birou…

I-am lasat si de-o bere… Desi eu n-am baut inca nici o bere de 25 de lei, a parut usor dezamagit…

Bucuresti, Romania, secolul XXI…

nu din filmul meu

 

Categories: De-ale mele

de-ale mutatului, feng-shui, un fel de traznaie

mai 14, 2014 2 comentarii

dupa cum probabil stiti daca ma cititi, suntem intr-un apoteotic proces de relocare, cu mine- of course- in rol de Transition Manager-a.k.a. una bucata gagica debusolata de trecerea (temporara) din mama ocupata in mama si mai ocupata (=nevasta de expat), care coordoneaza chestii, aparent omniscienta si omniprezenta si omni-tot-ce-vreti, dar in realitate dependenta de o foaie de bloc de desen magnetizata pe frigider unde sunt notate pe zile si pe ore diferite chestii :D

teoretic, procesul ar trebui sa fie cel mai lin posibil, intrucat emigram in conditii civilizate si lucram cu niste firme pentru fiecare dracie

practic, sunt pe Supradyne de vreo saptamana si rezist, ma simt mai ceva ca iepurasul Duracell

masina nu mai avem, iar picioarele mele sunt varza, am imbogatit taximetristii, care, la schimb, imi genereaza jumatati de zile vecine cu starea de gravidie, am imbogatit si un magazin de mergatori (reactie: nu avem marimea 40, dar va aducem la comanda!), buni, buni, dar trebuia mai devreme, mi-as dori sa plutesc momentan

ma enerveaza, evident, orice rahat birocratic. si ma enerveaza niste prieteni vechi si dragi care nu raspund la telefon cand am nevoie. noroc de alti prieteni (yeap, Adela, am stiut intotdeauna ca ma pot baza pe tine. si M, si A, si D si va stiti voi, cei putini si dragi si buni)

in acest context, ma mir, sau nu ma mir ca am tot felul de revelatii existentiale

acum suntem intr-o etapa de sortat lucruri

foarte funny- gen, what the heck is that?! de ce  mai tinem instructiunile de la tv-ul pe care l-am aruncat acu’ 2 ani, sau de ce mai exista un contract de x, la x+10 ani de la expirare, and stuff

mereu m-am mandrit ca ‘eu nu-s ca mama, care depoziteaza jde mii de chestii’, eu arunc/dau periodic lucruri pe care nu le folosesc pe principiul feng-shuiesc al circularii energiilor, eh, eh, eh. si inca un eh

am revizionat juma’ de sufragerie si consortul se hilizeste cu juma de gura (tre’ sa care sacii de gunoi) ca am facut din doua cutii una :D

si mereu l-am facut in toate felurile pe acest apartament mic, ca e foarte mic

daca faceam chestia asta mai devreme… nu mi se mai pare asa mic

asa, deci:

daca ati citit pana aici, va propun un exercitiu:

faceti o sortare si o donare si o aruncare de lucruri ca si cum v-ati muta

(cu colaborarea partenerului, eu tineam 2 cutii de cabluri si mufe pt ca nu stiam la ce folosesc si el nu era cand faceam curatenie. am ramas cu juma’ de cutie :P)

si apoi savurati

chiar ne trebuie atatea traznai??

Categories: De-ale mele Etichete:, ,
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 43 other followers